Din rodul rugăciunii și al postului se naște o fetiță la care îi pun numele de Maria

„Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru’’. Este troparul praznicului şi care ne vorbeşte în cuvinte puţine despre această sărbătoare. Pentru că ne aflăm la prima mare sărbătoare din noul an bisericesc şi anume Naşterea Maicii Domnului. Şi dacă suntem atenţi cu Naşterea începe şi cu Adormirea ei îşi încheie Biserica ciclul tuturor sărbătorilor; şi e logic să fie aşa deoarece toate întâmplările din Noul Testament se desfăşoară între aceste două momente: Naşterea şi Adormirea Maicii Domnului. 

Cum s-a petrecut minunea naşterii Maicii Domnului. Din cărţile noastre bisericeşti aflăm că în cetatea Nazaret trăiau doi oameni bătrâni, care erau înaintaţi în vârstă dar nu aveau copii. Într-una din zile, fiind un mare praznic al iudeilor, s-au dus şi Ioachim cu soţia sa Ana la biserică şi, din dragoste pentru casa lui Dumnezeu, au vrut să dea şi ei ceva jertfă lui Dumnezeu din averile lor. Dar preotul nu a voit să le primească şi cu cuvinte grele îi mustră, zicându-le: “Pentru ce îndrăzniţi să aduceţi jertfă lui Dumnezeu, fiind voi sterpi şi neroditori?”.

 Atunci Ioachim şi Ana au ieşit afară din biserică. Şi mergând spre casă foarte întristaţi, a zis Ioachim către soţia sa Ana: “Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea, căci noi suntem urgisiţi de Dumnezeu. Iată eu mă duc la munte şi acolo voi posti şi mă voi ruga lui Dumnezeu, care poate se va milostivi şi ne va da nouă un copil". Iar Ana s-a dus acasă, la Nazaret şi acolo a început să se roage lui Dumnezeu cu durere şi cu multe lacrimi, zicînd: “Doamne, Atotţiitorule, Cela ce numai cu cuvântul ai făcut cerul şi pământul şi toate câte se văd, Cela ce ai zis făpturilor Tale să trăiască şi să se înmulţească. Cela ce ai binecuvântat pe Sarra, femeia lui Avraam şi a născut pe Isaac la bătrâneţe şi ai dăruit Anei fiu, de a născut pe Samuel proorocul, dă-mi şi mie roadă pântecelui meu şi nu lăsa să fiu de ocară între oameni, că de voi naşte fiu, sau fiică, îl voi închina Ţie cu toată inima şi-l voi da să slujească în biserica slavei Tale" (I Regi 1, 11). Şi astfel din rodul rugăciunii și al postului se naște o fetiță la care îi pun numele de Maria care înseamnă: Doamnă, Stăpână, Cea bine mirositoare, Steaua Mării’’.       

Câteva din bucuriile acestei sărbători

1. Orice naştere este un izvor de bucurie şi motiv de recunoştinţă faţă de Dumnezeul cel Viu care a chemat la viaţă pe noul născut. Însă naşterea Mariei, sărbătorită astăzi, trezeşte în Biserică o bucurie şi o recunoştinţă deosebită, căci odată cu naşterea ei, începe să capete contur speranţa de veacuri a omenirii. Acum se deschide drumul mântuirii noastre, deoarece pe ea a ales-o Dumnezeu ca Mamă a Celui care avea să înfăptuiască mântuirea. 

2. Ziua de astăzi este sfântă, fiindcă astăzi se naşte Maica luminii şi a bucuriei. Astăzi se vesteşte mila şi izbăvirea neamului omenesc, căci s-a născut Maica milei şi a milostivirii. Astăzi nu prăznuim naşterea vreunui sfânt, ci naşterea aceleia ce este mai sfântă decât toţi sfinţii, pe împărăteasa îngerilor.  

3. Astăzi prăznuim naşterea Împărătesei cerului şi a pământului, ca rod al rugăciunii, al milosteniei şi al facerii de bine, câştigată de la Dumnezeu de Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana. Astăzi cei care nu pot să aibă copii, pot învăţa că, prin milostenii şi faceri de bine, prin post şi rugăciune, vor dobândi şi ei copii de la Dumnezeu.        

4. Astăzi, se cade să ne veselim, căci s-a născut pe pământ Maica Vieţii, Fecioara Maria, cea mai sfântă fiinţă omenească pe care a ales-o Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii, ca să nască pe Iisus Hristos de la Duhul Sfânt în Betleemul Iudeii.

5. Astăzi, Biserica ne invită pe toţi la bucurie cu ocazia unei aniversări cu totul deosebite: Naşterea Sfintei Fecioare Maria. De ce este deosebită? Este clar: este vorba de Fecioara Maria, Mama lui Dumnezeu, Mama lui Hristos-Mântuitorul, fapt pus în evidenţă de textele liturgice de azi. Pentru că adevărata semnificaţie şi scopul acestei naşteri, acestui eveniment mântuitor este naşterea Mesiei, întruparea Cuvântului. Maria este Steaua dimineţii care în aurora ce precede răsăritul soarelui anunţă venirea Mântuitorului, Soarele dreptăţii în istoria umanităţii.         

Ne aflăm la prima sărbătoare din noul an bisericesc, de aceea ar fi bine ca prin gânduri de bucurie, cu nădejde şi cu inimi pline de milă şi smerenie, să mergem la biserică şi să ne rugăm  Maicii Domnului zicând: Uşa milostivirii deschide-ne-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc. Amin.

Mulţi şi binecuvântaţi ani de ziua numelui!

Pr.Vasile Beni