Naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică

Primul eveniment din istoria lui Iisus, pe care o recapitulează anul bisericesc, este naşterea Mamei Sale. Cu Naşterea ei începe, şi cu Adormirea ei îşi încheie Biserica ciclul tuturor sărbătorilor; şi e logic să fie aşa deoarece toate întâmplările din Testamentul Nou se desfăşoară între aceste două momente: Naşterea şi Adormirea Mariei.

Dar Sfânta Scriptură nu relatează despre acest eveniment, însă scrierile apocrife oferă foarte multe amănunte despre originea şi copilăria Fecioarei Maria.

Tatăl Fecioarei Maria, Ioachim, era un urmaş al regelui David, iar mama, Ana, era fiica preotului Mathan, descendentă din familia preoţească a lui Aaron, împlinindu-se prin aceasta proorocia că Mesia va avea o dublă descendenţă: împărătească şi preoţească.

Pentru că nu aveau copii, ceea ce era considerat un blestem din partea lui Dumnezeu, Ioachim şi Ana au început să fie ironizaţi şi batjocoriţi de oameni. Şi totuşi, Ioachim şi Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici nu au renunţat la viaţa lor virtuoasă, rugându-se în continuare şi nădăjduind în bunătatea lui Dumnezeu.

Tradiţia spune că, în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat în public jertfa lor, numindu-i blestemaţi. Întristaţi, cei doi  s-au îndreptat spre casa lor și au hotărât să se retragă fiecare pentru post şi rugăciune.

Ioachim a zis către soţia sa Ana: "Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea, căci noi suntem urgisiţi de Dumnezeu. Iată, eu mă duc la munte şi acolo voi posti şi mă voi ruga lui Dumnezeu, doar se va milostivi şi ne va da nouă un copil".

Ana a început să se roage lui Dumnezeu cu durere şi cu multe lacrimi, zicând: "Doamne, Atotţiitorule, Cela ce numai cu cuvântul ai făcut cerul şi pământul şi toate câte se văd; Cela ce ai zis făpturilor Tale să trăiască şi să se înmulţească; Cela ce ai binecuvântat pe Sarra, femeia lui Avraam şi a născut pe Isaac la bătrâneţe şi ai dăruit Anei fiu, de a născut pe Samuel proorocul, dă-mi şi mie roada pântecelui meu şi nu lăsa să fiu de ocară între oameni, că de voi naşte fiu, sau fiică, îl voi închina Ţie cu toată inima şi-l voi da să slujească în biserica slavei Tale".

Îngerul Gavriil s-a arătat fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un vas ales lui Dumnezeu. Astfel din rodul rugăciunii și al postului se naște o fetiță la care îi pun numele de ,,Maria”“care înseamnă:,,cea plăcută”-,,Doamnă”-,,steaua mării”

.Am putea spune că două momente  culminează în istoria omenirii. Primul, acela în care Dumnezeu se pleacă spre pământ şi îl creează pe om după chipul şi asemănarea Sa, adică îi dă, pe lângă viaţa raţională, firească, şi viaţa suprafirească a harului sfinţitor, devenind prin aceasta fiu adoptiv al lui Dumnezeu, chemat să se împărtăşească de viaţa divină, aici şi în Cer.Al doilea când omul ajunge să cadă în păcat și din această stare de prăbuşire, omul singur, numai cu puterile proprii, nu se putea ridica, aşa după cum cineva căzut într-o prăpastie, abruptă şi adâncă, nu poate ieşi fără ca cineva să-i întindă o frânghie sau o scară.Această scară i-a fost întinsă omului de însuşi Dumnezeu prin întruparea şi moartea pe Cruce a Fiului Său. Acesta a fost al doilea moment culminant în istoria omului.Dacă pentru creare a fost suficient cuvântul Creatorului, pentru re-creare, adică pentru răscumpărarea omului, Iubirea veşnică a rânduit întruparea şi moartea Cuvântului veşnic. Şi, fiindcă prima prăpastie între om şi Dumnezeu o săpase o femeie, Eva, se cădea ca scara pe care Dumnezeu avea să se coboare la om, ca să-l salveze din ea, să fie tot o femeie, o nouă Evă, care, prin contrast cu cea veche, trebuia să fie nepătată, preasfântă, demnă de Fiul lui Dumnezeu, pe care avea să-L nască.

Această femeie, aleasă din veci în acest scop, este Preacurata Fecioară Maria, a cărei naştere o prăznuim astăzi. Și dacă nașterea lui Iisus a fost Dumnezeiască,dacă nașterea sfântului Ioan Botezătorul a fost minunată,nașterea Preacuratei Fecioare Maria a fost un mister.                                                                                                  

Câteva argumente scripturistice despre cinstirea Maicii Domnului                                                                                                                 

Creștinii o cinstesc pe Maica Domnului în primul rând pentru că Tatăl a ales-o,Fiul S-a întrupat ,iar Duhul Sfânt s-a pogorât asupra ei.Dacă pe Dumnezeu îL adorăm pe Maica Domnului o preacinstim pentru că ea a fost singura care s-a învrednicit să fie Maica lui Hristos.Și așa cum am spus  haidți să ne oprim la câteva argumente pe care le întâlnim țn paginile sfintei scripturi:                          -Luca 1,48-49:,,că a căutat spre smerenia roabei sale ,că iată de acum mă vor ferici toate neamurile.Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui”.                                                               -Ioan 2,3-10-la nunta din Cana Galileii la intervenția Maicii Sfinte când aceasta îi aduce doar la cunoștință că nu mai au vin,Iisus face prima minune.

-Luca 1,28-29-arhanghelul Gavriil îi arată un respect deosebit atunci când se pleacă înaintea ei:,,Și intrând îngerul i-a zis:Bucură-te ceea ce ești plină de har,Domnul este cu tine.Binecuvântată ești tu între femei .Iar ea văzându-l s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine:Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta”?  

-Luca 1,35-Maica Domnului e Născătoare de Dumnezeu-,,Duhul sfânt se v-a pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri,pentru aceea și Sfântul care se v-a naște din tine Fiul lui Dumnezeu se v-a numi”.         

  -Luca 11,27-28,,fericit este pântecele care te-a purtat și sânii la care ai supt!Iar El a zis :Așa este,dar fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc pe el

-Psalmul 44,11,20-21,,stătut-a împărăteasa de-a dreapta ta în haină aurită și preaînfrumusețată.Pomeni-vor numele tău în tot neamul și neamul.pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac și-n veacul veacului”              

-Iezechil 44,2-Maica Domnului pururea Fecioară:,,poarta aceasta v-a fi închisă,nu se v-a deschide și nici un om nu v-a intra pe ea,căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea.De aceea v-a fi închisă”.Pe mai departe m-aș opri la scrierea unui teolog ceh-JANEZ JENCO-care în cartea,,Maria și timpul nostrum”ne relatează despre primul președinte al Statelor Unite George Wachinton care avea lângă patul său o icoană cu Maica Domnului.Un prieten foarte apropiat ,un bun creștin venind în vizită a văzut această icoană a exclamat:,,credeam că sunteți protestant! Iar președintele a răspuns :sunt dar,cum poți să iubești pe Fiul ,sau să-L cinstești-dacă nu o iubești pe mama Sa.

De aceea în caltate de creștini să ne rugăm și să o cinstim, să o cinstim și să ne rugăm cu Vasile Militaru:                                     

Prea Curată Maică, Pururea Fecioară                                      

Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,                                                   

Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,                                                                

Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!…

Îngeri împrejuru-mi fă să se adune,                                                              

Să-mi arate calea către cele bune,                                                          

Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei,                                                        

La-nceputul nopţii, la-nceputul zilei!…

Să gonească toate duhurile rele,                                                                     

Ce pândesc în drumul vieţuirii mele,                                      

Bietului meu suflet să-i dea viaţă nouă,                                                

Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!…

Frânt de umilinţe, cu adânci suspine,                                                   

Sufletul la tine vine să se-nchine:                                                       

   Mila Ta din ceruri peste el coboară,                                                     

Maică Prea Curată, pururea Fecioară! Amin!