ing. Gavril Mureşan a pus Bistriţa pe harta conductorilor şi cablajelor

Oriunde ar călătorii prin lumea largă, şi inginerul Gavril Mureşan o face cu prisosinţă, gândurile îi revin către sfântul sat natal, acolo, într-un loc şi un râu şi o râpă şi mulţi cireşi. Şi recită doar cu inima, aşa, pentru sine şi întru îndestularea sufletului: „Din Grigoroi până-n Dolina/ Din brăzdătură până-n Laz/ Mi-e dor să calc desculţ cărarea/ În scurta clipă de răgaz”. Mai are clipe de răgaz inginerul Mureşan? L-am întrebat, iar răspunsul s-a lăsat aşteptat. A pornit pe drumul vieţii mânat de îndemnul părinţilor, tatăl acestuia, Pilu, fiind un om cu şcoala vieţii şi de bunicul Ilie, fost primar, şi după terminarea liceului, la Beclean, a studiat, vreme de 4 ani, la Politehnica Bucureşteană, la Facultatea de Automatizări, Secţia Automatizări Industriale. Primul loc de muncă a însemnat şi primul certificat de înaltă performanţă. La Acumulatorul a urmărit naşterea întâiului prototip, a primului acumulator. Şi văzându-l atunci, ţin bine minte imaginea aceea – i-am citit pe faţa radioasă bucuria izbânzii, deşi erau alte vremuri. Dar succesul oriunde ar apărea, tot îţi umple sufletul de reale satisfacţii.
După decembrie 1989, inginerul Mureşan şi-a etalat adevărata pricepere şi putere de muncă. Pricepere în a gândi economic, eficient şi practic. S-a lansat în afaceri. Şi-a înfiinţat propria firmă, iar după doi ani, se întâmpla în 1993, a urcat o nouă treaptă. A pus pe picioare un colos, o firmă – Electroplast – care şi-a câştigat rolul de stindard şi portdrapel în domeniu. Gavril Mureşan nu vorbeşte mult despre ceea ce a făcut şi face. El este născut să facă: locuri de muncă, produse de înaltă calitate şi competitivitate, să-i mulţumească pe oameni, cu toate că uneori vremurile sunt potrivnice. Este „tăios” când vorbeşte de fiscalitate, de eficienţă, de preţuri. Participând la diferite reuniuni, în prezenţa miniştrilor de resort, inginerul Mureşan spune, argumentat şi răspicat, lucrurilor pe nume, fiindcă vorbeşte din interiorul vieţii economice pe care o cunoaşte şi o simte. În clipele, puţine e drept, de răgaz este nostalgic, sensibil şi poetic în acelaşi timp. „M-am născut în acel loc binecuvântat de Dumnezeu, atunci, când ţăranii culegeau recoltele, natura se pregătea de inegalabilul colorit de toamnă. Zodia Fecioarei, în care m-am născut, cred că m-a şlefuit de-a lungul vieţii, dându-mi o sensibilitate aparte şi să trăiesc mai profund fiecare clipă a vieţii. Şi ca să-mi încarc mereu bateriile sufleteşti, mă refugiez în Lazul Coşii, în Faţă, ori pe Dealul din mijloc. Acolo aud deschiderea frunzelor, pâlpâitul aripilor fluturilor şi simt mirosul florilor de cireş”.
Călătorind mult în interes de serviciu, în Italia, Anglia, Germania, ori în alte ţări, în pauzele dintre afaceri îl „vizitează” pe Michelangelo sau se plimbă prin grădina din faţa Palatului Buckingham. Inginerul Gavril Mureşan ştie să facă conductori din cupru, să facă cablaje, dar mai înainte de toate ştie să se bată în idei, în argumente, soluţii pentru învingerea unor mentalităţi, a unor ziceri de „e bine şi aşa”. Îi place lucrul bine făcut, de la cap la coadă, cu pricepere, în stil nemţesc aidoma unei familii de albine. De cele mai multe ori reuşeşte. Alteori lupta continuă. Că viaţa-i o luptă, după cum îi place să spună!.