Înstruțatul Boului, pecete de belșug și fertilitate

„Frunză verde măghiran / Iar a mai trecut un an / Oameni buni, bine-ați venit / Boul l-am împodobit.”
 

Oamenii ținutului bistrițean au un obicei unic în țară care poartă numele de “Înstruțatul Boului”, o revărsare de pitoresc și spectaculos care merită trăită măcar o dată în viață. Știu ca acest ritual supraviețuiește în câteva sate din județele Bistrița-Năsăud și Cluj, mai precis în Căianu Mic, Căianu Mare, Figa, Tăure, Mănăstirea, Batin, Mocod, etc. Am ales să particip la aceaste celebrări ale bucuriei și belșugului, în ziua de Rusalii la Figa, iar a doua zi de Rusalii la Căianu Mic și Căianu Mare.

Am pășit în biserica din Figa, în ziua de Rusalii, cumva cu teamă și încărcată de superstiții, pentru că știam de la bunica mea că „Rusaliile” sunt zâne malefice care au putere de a lua mințile oamenilor sau de a-i poci, dacă le ies în cale. La Preluca Nouă am cules frunze de arțar pentru a ne feri de ochiul rău al Rusaliilor. Care frunze vor fi pecete cu putere de protecție la Figa, în ziua Cinzecimii? Nuanțele de verde ale Bisericii din Figa mi s-a prins pe retină de îndată ce am pășit în interiorul ei, verdele mentă al hainelor de sfinți dădea siguranța belșugului, verdele pin al vălurilor purtate de mironosițe transmitea căldură feminină, smaraldul veșmintelor purtate de Sfântul Ioan Botezătorul răspândea putere de regenerare totală iar verdele crud al pământului rodnic încredința firea de existența luminii creatoare. Frunzele de stejar întregeau tabloul de verde printr-o fantastică explozie vegetală care însuflețea, înveselea și proteja sufletele prezente la slujbă. Am știut într-o secundă că oamenii locului trăiesc în armonie deplină cu regnul vegetal și animal, fiind aleși să sărbătorească Înstruțatul Boului, triumful soarelui, biruința vieții. Fără această întrepătrundere a regnurilor, omul ar dispărea, cu siguranță, de pe planetă Pământ.

Ritualul Boului Înstruțat are mii de ani vechime, pentru că știm cu toții că pe emblema vechiului stat moldav apare un cap de bour, în frizele geto-dace ale templelor antice apare o suită de capete de boi, aceleași capete de bouri împodobite cu ghirlande de flori fiind sculptate și pe parapetul Rotondei lui Arsinoe din cadrul Sanctuarului Marilor Zei din Insula Samothrace din Grecia, insula ce a aparținut tracilor geți. În plină modernitate, oamenii din Figa duc mai departe acest obicei ancestral și o fac cu bucurie, încredere în triumful vieții și dorință de biruință.

La Figa, un grup de tineri inimoși pun în scenă întreg ritualul aducător de prosperitate și fertilitate, cu energia specifică vârstei, cu mult suflet, cu explozie de culoare și mișcare. Ceata de feciori călare ne-a condus către locul unde ne aștepta personajul central al acestui obicei, un bou cu înfăţişare falnică, cu coarne cu deschidere amplă, pentru a se putea pune între ele cununa de flori. Unul dintre călăreți, Paul Ambruș, ne-a povestit că nu mai sunt boi în sat, de aceea au închiriat unul din localitatea Cristeștii-Ciceului, de la domnul Vlad Perhaiță. Mare bucurie a fost să descopăr că protagonistul zilei va fi din satul bunicilor mei. O lume a bucuriei și a inocenței s-a trezit la viață în mine de îndată ce am aflat acest detaliu.  Mi-am imaginat povestea boului care paște liber într-o poiana plină de magie, în noaptea dinaintea obiceiului, păzit doar de ceata de feciori. Priveghiul nocturn din poiană așează elemente sacre peste rit păgân, oare bourul nu-i Mântuitorul în Grădina Ghetsimani, pregătindu-se pentru jertfă? Cununa de flori nu-i, de fapt, cununa de spini? Iar feciorii nu-s apostolii la cina cea de taină? Iată adevărata înțelepciune a poporului roman, care îmbină firul roșu al păgânismului, plin de jertfe de sânge, cu firul alb al păcii creștinilor, cel adus în lume de către Iisus.

Ceremonia nupțială, cea care vine din timpuri imemoriale, se îmbină perfect cu elementele creștine, că avem în minte priveghiul dinaintea jertfei sau nuntirea Domnului cu Cerul. Pregătirea prin purificare se face de fiecare data. Feciorii sunt personaje sacre care iau parte la întreg ritualul de gătire cu destoinicie și asiduitate.
Ei sunt cei care apără zeul de oameni răuvoitori, ei împletesc cununa de flori de câmp care va fi purtată în timpul ceremonialului, ei  confecționează coifurile din coajă de cireș sălbatic și mantia din crengi și frunze de stejar, ei vestesc alaiul. Sunt vestitorii Soarelui și însoțitorii lui. La Figa i-am cunoscut pe Paul Ambruș, Gabriel Buda, Alex Sînteregan și Mario Știop, călăreții plini de curaj și iubire de Românie, cei care întregesc obiceiul prin vitalitate, energie și dor nestăvilit. La Căianu Mic și Căianu Mare feciorii îmbrăcați în straie tradiționale sunt câte doi și însoțesc alaiul pe jos, ducând cununa și cântând alături de fete. 

Am participat la ceremonialul de „înstruțare” în toate cele trei localități și pot spune că este asemănător și la fel de înălțător. „Struțul de flori”, această înfrumusețare naturală, este menită să-i dea Zeul rodnicie și forță vitală, să-l facă invincibil și sacrosanct. Fetele de la Figa, Patrissia Bătinaș, Ștefania Iosub, Oana Hognogi, Paula Someșan, Ionuța Lăzăruț, Paula Pop și Nicola Bulgar s-au întrecut pe le însele atunci când au pecetlu it Regele-Bour cu flori multicolore, frunze de veșnicie, panglici și sfori de infinit. Femeile de la Căianu au acoperit Zeul-Lumină cu pânze imaculate, cergi-peceți de belșug în culoare, năfrămi eliberatoare și ciucuri de bucurie nestăvilită. Cununa este victorie de creștinism mântuitor. La Căianu Mic este în formă de cruce, pentru a sublinia mai profund forța eliberatoare adusă de Mântuitor, la Figa are forma unui jug de belșug, menit să pecetluiască Zeul-Bour cu putere de regenerare și fertilitate, împuternicie de belșug și forță creatoare. 

Mirele-i pregătit, călăreții au anunțat alaiul, oamenii s-au adunat în centrul satului. Să înceapă ceremonialul! La Figa mi-a plăcut autenticul și libertatea ritului nedisimulat. Zeul-Bour a fost purtat de feciori de-a lungul satului, de la Biserică până în vârful unui deal, fiind însoţit de fetele de măritat îmbracate în straie populare, de călăreţii costumaţi și de “Păpărugă” sau “Papalugăra”, alt simbol al fertilității, Omul-Pădure pe care l-am iubit pe deplin, pentru suflul de natură reînviată pe care l-a adus, prin ramurile cu frunze de stejar cu care s-a înveșmântat, pentru veselia debordantă pe care a arătat-o oricui era dispus să-l asculte, pentru destin împlinit prin jertfă, Omul-Pădure fiind udat cu apă în timpul ritualului, și nu o dată. Jos pălăria, Dacia Costea, Omul-Verde al pădurii românești de pretutindeni. Din vârful dealului alaiul a pornit din nou la vale. Inedit a fost faptul că, pe la jumătatea drumului în jos, Regele-Totem a fost lăsat liber, pentru ca fetele care-l aşteaptă în vale să-l poată atinge. Tradiţia spune că fata care reuşeşte să prindă unul dintre coarnele boului se va mărita prima, în anul respectiv. Înflăcărarea fetelor să atingă coarnele boului a fost veridică și plină de bucurie. Explozia de zgomot de copite, de culoare vânturată, de miros de iarbă și flori a reușit să anime întreaga suflare care aștepta cu sufletul la gură repetarea ritualului. De 4 sau 5 ori a fost dăruit lumii Zeul-Bour, anul va fi cu siguranță unul mănos și îmbelșugat.

În Căianu Mic și Căianu Mare, Regele Înstruțat este dus în alai de-a lungul satului, câțiva kilometrii, însoţit fiind de un alai de personaje mascate, cu înfăţişări şi manifestări ce amintesc de alaiul zeului grec Dionysos, asociat cu rodnicia şi forţa vitală. În fruntea alaiului merg feciorii-vestitorii, apoi Zeul-Bour împodobit, Zeul cinstit și aplaudat, cel care va aduce rodnicia pe meleagurile lor. Fetele gătite de sărbătoare îi cântă Regelui, pe ritmurile vesele, de joc cumva, puse în scenă de lăutarii locului. În spatele lăutarilor sunt “Dracii” care țopăie în stânga și în dreapta, se apropie cu gesturi grotești de oameni, se strâmbă la ei și îi amenință. La apropierea alaiului, gazdele deschid porțile mari, iar boul înstruțat înconjoară de trei ori cu întregul alai masa din mijlocul curții, pe care este așezat un blid cu grâu și o sticlă cu băutură. Casa va fi protejată de spirite rele acum, iar țarina va rodi belșug. Ajuns în centrul satului, alaiul este primit de către oficialități, la Figa de această dată de către domnul Nicolae Moldovan, primarul orașului Beclean și de către preotul satului, domnul Călin Vasile Motogna, la Căianu Mic și Căianu Mare de către domnul primar și de către domnul Alexandru Pugna, Manager al Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud. Cununa de flori se așează pe acoperișul Casei de cultură, pentru protecție și belșug. Urmează apoi ospățul propriu-zis, cu mâncare, joc și voie bună.

Sunetul arhaic pe care acest obicei ancestral, “Înstruțatul Boului”, îl așează peste lume ne duce cu gândul la continuitate, tihnă și statornicie. Fecunditatea regnului vegetal si animal asigură fecunditatea regnului uman, memoria ancestrală a unui popor nu poate fi țesută decît prin aceste ritualuri eterne și tradiții nepieritoare. Localitățile Figa, Căianu Mic și Căianu Mare au devenit pentru o zi “Centre ale Lumii” și sunt mândră că am fost și eu acolo și am mers la pas, alături de alaiul „Boului Înstruțat”, cântând despre rodnicie, rostind incantații despre fertilitate și belșug, legănând dor românesc și iubindu-mi poporul păstrător de
tradiție și cultură autentică.