Intelectualii

Moto: Intelectualul este cel care a descoperit ceva mai interesant decât sexul”
Edgar Wallace

Întâmplător, în urmă cu puţin timp, mă întâlnesc cu poetul Al. C. Milo, cătrănit nevoie mare. Pe drept. Fără mijloace de existenţă, de-a dreptul flămând, într-o stare mizericordioasă, în legea lui Nea Iancu din Haimanale. Mi s-a plâns de nedreptăţile pe care le suferă; el care cu mulţi ani în urmă s-a ridicat, în scris, pentru ceea ce credea el în democraţie şi libertate, de represiunile la care a fost supus. Asta mi s-a spus: anchete, percheziţii, blamarea publică etc., iar acum a ajuns batjocura unora care mai cârcoteau şi ei printre sughiţuri la o bere cu coniac. Dar atât, nimic altceva.
Nu trebuia să-mi spună, cunoşteam toată odiseea vieţii lui, a ceea ce a făcut şi ce trai, ce şi pentru ce. De altfel, cu mulţi ani în urmă l-am interpelat, într-o emisiune televizată, unde au fost ridicate nişte probleme asemănătoare, fiind situaţia intelectualului în societatea românească actuală. Şi atunci se plângea de „persecuţiile ce le-a suferit în regimul trecut”, care se prelungesc şi azi.
Ca să nu existe dubii, i-am spus că, din câte cunosc eu, numai el a avut de suferit pentru acţiuni potrivnice regimului trecut. Mai ştiam unul, dar acela era un fost condamnat politic de prin anii 50. Şi ca să ştie şi alţii care se dau azi mai dizidenţi sau luptători împotriva comunismului, pot să le spun că sunt nişte simpli impostori, care la beţie îşi mai aduceau aminte de nişte nemulţumiri. Nu am să spun nimic despre nimeni, dar l-am sfătuit pe poetul căzut în dizgraţia confraţilor de condei (oare de ce?) ce să facă, cum să se adreseze C.N.S.A.S-ului, să obţină documente legale şi alte probleme care nu să-l disculpe de ceva, ci care să-i întărească poziţia de om cinstit, de adevărat persecutat politic. Este strigător la cer ceea ce fac unii care în regimul trecut au fost membrii de partid, au avut şi funcţii, au „lins” tot ce le-a ieşit în cale pentru parvenire, iar acum fac la fel.
Iertat să fiu, nu doresc să jignesc pe nimeni, dar la o discuţie mai veche, pentru care s-a şi supărat puţin, i-am şi spus că detest intelectualii, în special cei de creaţie în ceea ce priveşte egoismul, dorinţa de înavuţire, tendinţa de a se considera un fel de supraoameni, că ei ştiu totul şi li se cuvine totul.
Este trist că România a ajuns să fie fracţionată şi în ceea ce are ea mai de soi. Aceşti intelectuali de creaţie ca ziariştii, pictorii, scriitorii, poeţii, sculptorii şi alţii, nu au făcut prea multe pentru aceste calităţi atribuite, date din naştere şi numai şlefuite puţin în viaţă. Iată că nici Dumnezeu nu a fost drept cu toţi: la unii prea mult, iar la alţii prea puţin sau nimic.
I.Ene