Întoarcerea acasă a Dorei Alina Romanescu prin Simfonia sufletului călător

Sentimentul nostalgiei pentru satul natal este foarte des întâlnit în romanele şi povestirile Dorei Alina Romanescu: Dealul comorii, Blestem, Distanţe, Pe drumul dorului şi al destinului şi, nu în ultimul rând, în Simfonia sufletului călător, volum apărut la Editura ,,Ecou Transilvan’’, Cluj-Napoca, 2021. Acest titlu, deosebit de sugestiv are multe conotaţii simbolice. Este un cântec necântat în care sufletul îşi caută mereu un refugiu.
Dora Alina Romanescu se întoarce prin scrierile sale pe meleagurile natale din Ţara Năsăudului, punând în valoare acel univers uman cu psihologia, obiceiurile şi tradiţiile străbune. Între cele 12 scrieri cuprinse în acest volum, unele au un caracter autobiografic.
Cea dintâi se numeşte ,,Băiatul cu globul auriu’’, o nuvelă în care realitatea se îmbină în mod armonios cu ficţiunea. Este Golgota suferinţei personale îndurată în anii copilăriei şi pusă într-o poveste în care, dorinţa de a trăi, de-a învinge sunt mai puternice decât orice : ,, Aveam nouă ani când m-am îmbolnăvit şi am fost la un pas de moarte. Nu aveam dispensar şi nici doctor în sat, iar părinţii credeau că durerea ce o acuzam la piciorul drept este ceva trecător, mai ales că alergam cât era ziua de mare, săream peste toate gardurile, mă urcam ca un băieţoi prin toţi pomii’’.
. Autoarea îndeplineşte aici două funcţii importante: cea de narator şi de personaj principal. Dialogul dinamic, evocarea detaliată a amintirilor, structura lexicală şi expresivitatea vorbirii ardeleneşti sunt câteva trăsături definitorii ale scrisului său. Are o disponibilitate narativă rar întâlnită şi îşi aşterne cu lejeritate năvala de idei şi trăiri.
,,Băiatul cu globul auriu’’ este îngerul ei păzitor din partea căruia primeşte întodeauna sfaturi prieteneşti, încurajatoare, care îi întăresc încrederea în propriile forţe şi în puterea divină. Cu el poartă un dialog emoţional, devenit laitmotiv, foarte des întâlnit în creaţiile sale. Toate textele sunt însoţite de citate biblice care pun în valoare morala creştină. Dorinţa protagonistei de a trece peste obstacolele vieţii, de-a se confrunta cu propriul său destin, o transformă din învinsă în învingătoare.
Lectura ,,De râsul lumii’’, poate cea mai reprezentativă creaţie din acest volum, (din punctul meu de vedere), ne duce cu gândul la nuvela ,, Ruşinea’’ de Liviu Rebreanu, dar mai ales la romanul ,,Ion’’. Povestirea se bazează pe un eveniment real petrecut în Vărarea ( azi Nepos), un sat de pe Valea Someşului Mare, vecin cu cel al autoarei : Un bărbat însurat cu doi copii a fost alungat din sat, cu pietre, pentru că săvârşise mai multe fapte imorale pe care sătenii nu le mai puteau suporta.
Din succesiunea momentelelor evocate se desprind principii de viaţă şi idei specifice universului sătesc ,,unele ignorate chiar de contemporani, sau, poate, considerate aparţinând unei lumi de mult apuse’’, căci aşa cum spune scriitoarea, ,,nimănui nu-i mai pasă de gura lumii...nimeni nu mai pune accent pe omenie, pe sentimentul de ruşine, valorile morale sunt uitate’’. Nuvela are un puternic caracter moralizator.
Această întâmplare a devenit subiectul nuvelei cu titlul amintit mai sus. Ion Jarda, unicul fiu al lui Traian, cel mai bogat om din sat, se îndrăgosteşte de Nazarica, o fată tânără, frumoasă, dar săracă, de care se leagă prin căsătorie şi promite că nu se vor despărţi niciodată. Însă ,,glasul iubirii’’este întrerupt în momentul când Ion Jarda alunecă pe panta imoralităţii, devenind infidel tinerei sale soţii.
De ruşinea părinţilor şi de ,,gura lumii’’, îşi părăseşte nevasta, însoţindu-şi amanta într-o altă localitate. Veterinara, pentru că despre ea este vorba, îşi continuă aventura şi cu alţi bărbaţi, până când este prinsă în flagrant. ,,Liniştit, eliberat de satana care l-a ţinut prizonier mult timp, Ion, cu rucsacul în spate se duce la munte, unde se angajează ca tăietor de lemne’’, considerând că, ,,acolo este locul unde poate să-şi spele o parte din păcatele care-l împovărau’’.
În urma unui accident petrecut la locul de muncă, Ion ajunge în spital şi este îngrijit de mama şi soţia sa, cărora le cere iertare. Fiul rătăcitor s-a întors acasă şi îşi continuă viaţa alături de familie. ,,Povestea care i-a întunecat existenţa a fost dată uitării pentru totdeauna, când frumoasa Nazarica a adus pe lume gemeni, doi băieţi frumoşi şi sănătoşi, care vor împlinini visurile bunicului şi tatălui’’, devenind peste ani, unul medic şi celălalt preot. Atât nuvela ,,De râsul lumii’’, cât şi celelalte lucrări amintite la început, sunt micromonografii ale satului transilvănean prin care autoarea se întoarce cu drag acasă.
Mircea Daroşi