Învățământul bistrițean după Marea Unire

După cum se poate observa, publicația „Arhivele Bistriței” este un periodic, aflat în anul cinci de apariție, cu un număr de 15 fascicule. Tema acestui număr este Învățământul românesc în județul Bistrița-Năsăud după realizarea Unirii românilor din 1918. Coordonatorul sumarului revistei este Prof. univ. Mircea Gelu Buta, tiparul fiind asigurat de Presa Universitară Clujeană, 2020, cu sprijinul Asociației Culturale „Alexandru Vaida-Voievod”, Bistrița. La realizarea numărului colaborează profesori, cercetători, istorici, scriitori, punându-se în valoare pârghiile care constituie întreg edificiul educației unei societăți superioare, civilizate. Contribuția fiecărui semnatar antologat în prezenta publicație înmănunchează, realizează și expune istoria școlii românești, de la clasele primare, gimnaziale, liceeale și chiar mai sus, din această parte de țară. Din titlurile lucrărilor prezentate se edifică în detalii cuprinsul întregii publicații, variat, lămuritor, aproape exhaustiv, punându-se în valoare dezvoltarea învățământului și modul de organizare al rețelelor educative. „Privind retrospective lucrurile – notează Mircea Gelu Buta în cuvântul introductiv –, vedem că, de-a lungul epocii modern, credința de viață a tinerilor era «reușita prin școală». Din secolul al XVIII-lea încoace, s-a impus lozinca «Prin cultură, la libertate!». Cu alte cuvinte nu se putea imagina viața din comunitate fără carte temeinică, iar pentru elite erau programe speciale de edicație superioară. Învățământul reprezintă temelia educației organizate în toate societățile civilizate. Educația nu se poate face prin tablete și roboți, pentru că educația are nevoie de suflete puse pe masă în fața elevilor, de ochi care-i privesc cu înțelegere, de vorbe bune și încurajări continue.”
Cuprins: Adrian ONOFREIU – În România Mare: Cazul Liceului Românesc „Alexandru Odobescu” din Bistrița (articol bazat pe informații de arhivă, statistici, documente ministeriale și locale privind întregul învățământ din Bistrița); Viorel RUS – Avatarurile vieții profesorului Ștefan Lupu în anii sovietizării și instaurării comunismului în România; Andrei MOLDOVAN – Machedonii la catedră și dincolo de ea (despre doi importanți profesori și scriitori prezenți la catedre în județul Bistrița-Năsăud: Teohar Mihadaș [1918-1996] și Ioan Cutova [1919-1992]); Tudorel URIAN – Cățile și școala (T.U. este scriitor, critic literar, București); Olimpiu NUȘFELEAN – Casa Corpului Didactic a județului Bistrița-Năsăud (istoric local, documente, fotografii); Floarea PLEȘ – George Vasile Rațiu (fost director al C.C.D. Bistrița-Năsăud); Dorin DOLOGA – Învățământul profesional din Bistrița după al doilea război mondial; Ioan PLATON – Învățământul agricol bistrițean: istorie și tradiție; Constantin SĂNDUȚĂ – Cultura corporală în Bistrița în sec. XIX și începutul sec. XX (despre educația fizică, ramură a educației generale).
Realizată în baza unor documente de arhivă, cu trimiteri la date și fapte începând din secolul al XIX-lea, continuând cu relatări despre perioadele importante pe care istoria României le-a parcurs și depășit – primul război mondial, al doilea război mondial – urmate de perioada în care România a fost supusă sovietizării întregii societăți și perioada de așa numită independență față de imperiul comunitarist de la răsăritul Europei, revista «Arhivele Bistriței» analizează și oferă aproape toate aspectele care au condus la edificarea învățământului și educației din România, la starea învățământului în epoca actuală pe care nu de puține ori o resimțim controversată datorită nenumăraților factori, dovediți în ultimii 30 de ani, instabili și dubitativi. Autorii expun o istorie trecută și prezentă a celui mai important segment de dezvoltare și progres al unei societăți umane.