„ÎNVINGĂTORII”-FILM CU SEVER URSA

La Căminul Cultural din Maieru, cu sala plină, s-a desfăşurat, miercuri 24 iunie 2009, proiecţia filmului documentar, de 52 minute, „Învingătorii”, realizat de un inimos grup de cineaşti bucureşteni, în care eroul central este reputatul profesor de limba română, Sever Ursa, acest patriarh cultural absolut al Maierului, care, prin ctitoria sa „Cuibul visurilor” şi prin neobosita sa activitate de luminător al acestor meleaguri, a proiectat câţiva stropi de veşnicie măiereană.

La invitaţia domnului Sever Ursa, primită cu o săptămână înainte, am participat la acest eveniment deosebit, cu interes şi bucurie, iată că şi-n aceste momente grele pentru toţi românii normali, se găsesc oameni generoşi care găsesc în actul de cultură una din priorităţile necesare vieţii. Regizorul Georgescu şi soţia sa Daniela, directorul de imagine Dragoş Popescu, expertul de sunet şi lumină Ştefan Matei, Laura Georgescu Baron, Doru Mitran, sunt acei oameni deosebiţi care au realizat acest film document, care va rămâne peste timp acel punct de referinţă atât de necesar celor care vin după noi.

Domnul profesor Sever Ursa îşi are rădăcinile viguroase în orga brazilor de sus, acolo în sătucul uitat între dealuri, păşuni şi nori, unde vremea curge liniştit printre lacrimi şi bucurii, şi în parfumul tăriilor verzi albastre oamenii îşi luptă existenţa.

Acest sătuc ancestral se numeşte Poiana Cătunenilor, şi ţine de comuna Ilva Mare judeţul Bistriţa-Năsăud. Satul este o poiană a românismului şi a oamenilor curaţi şi aspri cu asprimea istoriei. Dânşii au supravieţuit pentru că au stat tare în rădăcinile lor de români cu palmele bătătorite şi cu faţa la Dumnezeu. Filmul ne prezintă un adevărat arbore genealogic al domnului Sever Ursa şi al cătunenilor săi, cu cele zece generaţii ale sale, cu oameni care au fost, oameni care sunt, şi oameni care vor fi aici, amestecul cu veşnicia locurilor nu poate apune niciodată. Oricâţi ar pleca spre locuri mai calde, rămân şi aici în Poiană, cel puţin câţiva, nucleul cel mai tare, care s-a ancorat cel mai profund chemării pământului.

Domnul profesor Sever Ursa, în cele câteva fraze spuse spectatorilor, a navigat melancolic pe coarde de suflet. „Sunt mândru că m-am născut acolo sus şi am crescut cu brazii de acolo. Mulţumesc tuturor, mari şi mici, că sunteţi aici. Pe cătuneni îi iubesc, pe ilveni îi cinstesc, cu măierenii trăiesc. N-am întors spatele niciodată acestui sat care a adus acest strop de frumuseţe.” Profesorul Icu Crăciun remarca admirabil, „Domnule profesor Sever Ursa, aveţi stofă de centenar.”

Domnul Sever Ursa vine din înaltele ochiuri de lumină ale Poienii Cătunenilor. Acei cătuneni care, strânşi la masă, înainte de a gusta bucatele, se ridică de pe scaune şi spun „Tatăl Nostru”, mulţumind smeriţi Creatorului pentru darul gătit lor. De aceea aceşti oameni nu mor niciodată.