Ioana Cioncan-poeta de la Susenii Bârgăului

Mă bucur atunci când găsesc oameni cu o instruire şcolară săracă ce au preocupări literare, nu numai de cititori ci şi de creatori.
Ioana Cioncan, poate mulţi alţii pe care nu-i ştim, nu doar cochetează cu poezia, dar posedă calităţi de a valorifica, în stil popular (nu vulgar), experienţa, gândurile şi sentimentele omeneşti pe care le trăieşte încă din tinereţe. Ea munceşte, iubeşte, trăieşte, se bucură şi se întristează, primeşte şi dă poveţe. Un om obişnuit care a depăşit graniţa „obişnuitului” prin faptul că se exprimă într-un mod popular-literar. Adesea grijile materiale concrete, de zi cu zi, sunt lăsate, abandonate în favoarea creionului şi a foii de hârtie care aşteaptă expresia/expresiile spirituale izvorâte din lirismul ascuns în străfundurile trăirilor sale, pentru a confirma, încă o dată, că pe Valea Bârgăului „curge poezia”, cum spunea foarte frumos marele poet Lucian Blaga.
Ioana Cioncan, o femeie simplă, obişnuită, din Susenii Bârgăului, având ca studii doar patru clase şi o mare dragoste pentru cărţi, care se ocupă cu agricultura, cu gospodărirea casei, cu ţesutul covoarelor şi cusutul diferitelor obiecte, a adunat „volume” de poezii, scrise şi rescrise –„pe curat”- în caietele sale, aşteptând un moment în care le-ar putea aduna într-un volum adevărat, într-un volum tipărit, aşa cum se întâmplă cu multe altele.
Prin grija preotului Dumitru Pugna aceste caiete au ajuns la mine. Le-am parcurs cu mult interes, destule poezii dându-mi o satisfacţie reală.
Am redactat computerizat, pentru a fi incluse în volum, aproape toate poeziile, gândindu-mă că poate autoarea ţine foarte mult tocmai la acelea care îmi par mie mai puţin reuşite. Părinţii cred că toţi copiii lor sunt frumoşi, deştepţi, extraordinari şi poate ţin mai mult tocmai la cei mai puţin reuşiţi. Unele versuri mi s-au părut destul de naive, dar, am urmărit texte ale muzicii populare, chiar şi uşoare, actuale, şi am constatat că multe dintre ele sunt chiar mai puţin reuşite şi totuşi au devenit…publice.
Nu „am umblat” aproape deloc în texte, nevrând să le transform din „ale ei”, în „ale mele”. Singurele intervenţii au fost la corectarea ortografică şi gramaticală, la înlocuirea, ici-colo, a câte unui cuvânt nepotrivit, sau îndreptarea, unde era posibil, a unor rime sau ritmuri ce şchiopătau prea tare. De asemenea am socotit utilă ordonarea „pe teme”, asigurând astfel o mai bună receptare a scriiturii. Poeta abordează teme precum: credinţa în Dumnezeu, dragostea pentru părinţi şi copii dar şi dragostea dintre bărbat şi femeie, natura, înstrăinarea, poveţele, reflecţia filosofică. Autoarea se transpune, în unele poezii, în diferite persoane, blamând viciile vremii.
Poeta-ţărancă Ioana Cioncan merită să se înscrie între cei ce iubesc literatura şi o creează.
Volumul „Gândurile mele” apărut în luna decembrie 2012 se adaugă patrimoniului de cultură şi creaţie a Ţării Bârgăului, alături de contribuţiile Ioanei Orban din Mureşenii B. sau ale lui Leon Tănase cu „Jurnalul di’ pe front” şi a multor altor oameni simpli, iubitori de scris.
Ca bârgăuan ce sunt, şi fost locuitor al satului Susenii Bârgăului, sunt mândru că am avut şansa de a îngriji şi ordona bogatul material pe care Ioana Cioncan l-a adunat în decursul anilor.
O felicit!

Prof.Titus Wachsmann-Hogiu