Ion Moise. Când viaţa

Când viaţa nu te mai vrea, te înalţi la cele veşnice. Însă cu exactitate nimeni nu ştie dacă într-adevăr fiinţa pătrunde veşnicia cu toată puterea sa. Când viaţa nu te mai vrea, te duci să te odihneşti în pace, brusc ţi se iartă toate, iar prietenii şi cunoscuţii încep să vorbească la timpul trecut. Noi, pământenii, ne confruntăm cu veşnicia în fel şi chip. O dorim dar nu găsim întotdeauna căile potrivite pentru a o dobândi. Ori poate nu ştim „cum”, nu ne potrivim pentru ca totul şi toate să fie primite. Cred însă că Ion Moise a prins-o, nu numai pentru că, de tânăr, în fiecare dimineaţă, înainte de toate, citea câteva pagini din Biblie. Mai degrabă aş crede că Ion Moise a prins plaiurile eterne prin scrierile sale. De aceasta sunt sigur.
A debutat editorial cu romanul „Orologiul”, (Editura „Dacia", Cluj-Napoca, 1982). Au urmat romanele: „Numai cu tine, omule”, 1990, „Ploaia nopţii de iunie”, 1999, „Ochiul Dragonului”, 2005, 2012 ediţia a 2-a. A mai publicat un „Dicţionar al viselor”, 2001, reeditat bilingv (română-engleză), 2003, volumul de eseuri „Axiome posibile”, 2006, şi volumul „Martiri sub Steaua lui David”, 2006, în colaborare cu Titus Zăgrean. A fost membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi al Uniunii Scriitorilor din România.
„Mărturisim că avem încredere în destinul scriitoricesc al lui Ion Moise. Îl vedem reuşind pe deplin cu un roman al satului contemporan aşa cum, dintre scriitorii clasici, numai Pavel Dan l-ar fi putut scrie", notează Iuliu Pârvu în 1982. Despre romanul Orologiul criticul Anton Cosma scrie la rându-i: „Cu mijloace ale realismului tradiţional (naraţiunea la persoana a treia, secondată de analiză), Orologiul prezintă câteva destine în mişcarea şi devenirea lor pe fundalul anilor '60, în acea epocă inconfundabilă, pragmatică, atât de generoasă în semnificaţii pentru actualitate. Realismul, aici tern, aici crud, e punctat cu note romantice în analiză (uneori ironice) şi cu savoarea înscrierii limbajului regional al eroilor" (1988).
„Cu totul altfel se prezintă romanul lui Ion Moise, „Numai cu tine, omule”. Este mai curând tradiţionalist, evenimentele se petrec în ordine cronologică, autorul omniscient, „personajele sunt înzestrate în momentul apariţiei pe scenă cu o fişă autobiografică", scrie Alexandra Vrânceanu, 1991.
Romanul care l-a marcat o viaţă întreagă este un roman istoric, gen mai puţin abordat în aria romanescă, Ochiul Dragonului (a doua ediţie a apărut la Editura Paralela 45, Piteşti, 2012), o carte care prin mijloacele prozei rescrie istoria crudă şi adevărată a lui Vlad Ţepeş, al cărui mit, din păcate, continuă să bântuie în lume cu o biografie falsă şi obscenă, aceea de încarnare a lui Dracula. La Ion Moise, Vlad Ţepeş este domnitorul român, cel pe care bine îl ştim din istorie.