Ion Radu Zăgreanu: La o plecare. Preotului Cosmin Moldovan

L-am cunoscut,  mai mult din vedere, la început, pe preotul Cosmin Moldovan, în anturajul tatălui meu, Monseniorul Grigore Zăgrean, la Biserica Greco-Catolică ,,Bunavestire” din Bistrița. Vreo nouă ani a gravitat în preajma lui, încă din perioada studiilor la Liceul Greco-Catolic ,,Inochentie Micu Clain”,  din Cluj-Napoca.

Când a fost repartizat în parohia noastră,  ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Beclean, eram curios dacă voi descoperi în felul său de a fi preot, ceva din stilul de slujire a lui Dumnezeu, al părintelui meu.

Nu m-am înșelat. Vocea lui curgătoare, predicile bine articulate dogmatic, pe înțelesul tuturor, cu explicații binevenite despre viața sfinților și istoria bisericii, au captat repede atenția credincioșilor.

Îmi plăcea, că la sfârșitul liturghiei, venea printre credincioși, da mâna cu noi, ne întreba cum a trecut săptămâna, cum ne simțim, ce am mai făcut. Comportamentul lui mi l-a adus în gând pe preotul romano-catolic din orașul în care locuiește fiica mea Silvana, în Canada. Acesta ieșea primul din biserică, după liturghie și sta de vorbă cu enoriașii săi, făcea poze cu ei.

Preotul Cosmin Moldovan a știut să se apropie  de tinerii parohiei, i-a mobilizat în diverse activități, le-a cultivat talentele și înclinațiile.

Cu preotul Cosmin Moldovan te trezeai acasă, când nu te așteptai. Venea la o șuetă, lângă o cafea, la o ciorbă de fasole. Eu locuind acuma în Malin, trecea cu crucea, cu Florin Cocean sau ori de câte ori avea vreun drum prin zonă, pe trasul Beclean-Nușeni-Bistrița.

Știa să ia pulsul de credință al enoriașilor și în predicile sale descopereai pasaje care parcă ți se adresau ție direct. Optimist din fire, realist, cultiva speranța și încrederea în Dumnezeu, chiar și atunci când noi șovăiam, copleșiți de nedreptățile care se abăteau asupra Bisericii noastre. Probabil că ,,dăruirea pentru Dumnezeu” și ,,tăria în credință”, sintagmă dragă Cardinalului Iuliu Hossu, pe care el  a apreciat-o la tatăl meu, i s-a transmis și lui.

La primele lui liturghii în Beclean, scriitorul Cornel Cotuțiu, așezat pe un rând de scaune în spatele meu, m-a tras de mânecă și m-a întrebat dacă noul preot  ,,este în clasa a opta”. Am zâmbit amândoi. El se referea la statura preotului nostru.

Acum, la încheierea misiunii sale, în parohia noastră, credincioșii îi mulțumesc pentru timpul slujirii sale aici, îl vor păstra în sufletele lor, îl vor pomeni în rugăciunile lor, îi doresc sănătate și succes în mântuirea sufletelor pe le care le va păstori, acolo unde va pleca.

                                                                           Ion Radu Zăgreanu