Ăsta nu e ceferist!

Discutam la o petrecere a pensionarilor din Beclean, cu fostul meu coleg, de la fosta școală generală din Malin, învățătorul Liviu Greluș, despre  prima noastră întâlnire, la începutul lui septembrie 1972, în Malin.

,,-Erai un tânăr subțirel, cu părul puțin cârlionțat. Refuzai să bei alcool. Așa îmi amintesc de tine”, îmi zicea el ,,prăvălindu-mă” peste amintirile mele din primul an de profesorat în satul Malin.

Mărturisirile lui mi-au amintit de prima mea descindere la școala din Malin. în august 1972. În compania tatălui meu, ,,descălecam” în Malin, încărcat cu emoțiile  începutului de carieră didactică. De la Rusu de Sus am luat-o per pedes apostolorum. Ne-am oprit la intrarea în Malin, la marginea pădurii de acăți, de pe partea dreaptă. Acolo am aflat o bancă și am înfulecat ceea ce mama ne-a pus de merinde. Ne-am prezentat la directorul școlii, profesorul de educație fizică, Jarda Macedon care m-a impresionat prin lecturile lui, prin biblioteca doldora de cărți pe care o avea acasă. A fost  cel mai citit profesor de educație fizică, cunoscut de mine. Avea în el lecturile unui profesor de română.

Aflam, la petrecerea amintită, de la fostul meu coleg de școală, că directorul nostru  l-a ,,citit” perfect pe tatăl meu, a intuit repede că nu este un ceferist, deși pe cap el purta cascheta CFR, deși tata, Grigore Zăgrean, nu și-a dezvăluit adevărat identitate, cea de preot greco-catolic, în clandestinitate, muncitor la calea ferată.

Mereu îl auzeam spunând pe tata: ,,-Sunt doar un surogat de ceferist!”, adăugând explicația: ,,-Sunt preot greco-catolic.”

Când eram prin clasa a V-a sau a VI-a, tata  s-a apucat să facă ,,comerț”. S-a dus la Baia Mare să vândă găini, auzind de la colegul lui de ,,ștrec”, Vasile Podină din Șieu-Măgheruș, că la Baia Mare se vând bine găinile, că minerii de acolo le cumpără cu sârg. Într-o pereche de desagi a așezat găinile în două coșuri, a mai luat două coșuri cu găini în mâini și a plecat spre mirifica afacere. ,,Ambalajele” cu galinacee le-a așezat pe etajera de deasupra călătorilor din compartimentul în care călătorea. Când a venit controlorul de bilete, un cocoș din desagi a început a cânta. Controlorul i-a sechestrat permisul de ceferist tatălui meu, l-a apostrofat spunându-i că tocmai el, purtător de caschetă CFR, încalcă legea. În apărarea lui, tata i-a spus că el este doar un surogat de ceferist, că în realitate este preot, că acasă are nouă copii. ,,-Lasă-mă în pace cu sorcova ta” (așa a înțeles el cuvântul surogat), l-a ,,ținut în șah” pe tata până la Baia Mare când i-a returnat permisul.

Nici eu nu m-am înșelat în privința viitorului meu director. Mi-am dat seama repede că, la rândul lui era și el ,,un surogat” de profesor de educație fizică și îmi venea să-l consider ca pe un coleg de catedră, de limba și literatura român (A fost un excelent profesor de educație fizică).

Relatarea prietenului meu Liviu Greluș lega prezentul de începuturile mele de profesor și cu modul în care tatăl meu a trecut pe sub ,,vremi”, fără  a se lepăda  de ceea ce a fost, un slujitor al lui Dumnezeu chiar și când purta cascheta de ceferist.

                                                                                                  Ion Radu Zăgreanu