In memoriam prof. Iuliu Tătar. La plecarea unui prieten

De la o vreme, participiul verbului ,,a fi” îmi dă mereu târcoale. Am aflat recent de la ,,fosta” colegă de dăscălie la școala din Malin, Eva  Mathe, că fostul nostru coleg, profesorul Iuliu Tătar a plecat dintre noi, în ziua de 19 septembrie 2023.

Vestea tristă m-a readus în postura de tânăr  profesor de Malin, coleg cu Iuliu Tătar. Prin 1973, la școala din Malin eram, pe lângă alții, noi cei patru: Macedon Jarda (directorul școlii), Liviu Greluș (învățător), Iuliu Tătar și subsemnatul.

Trăitori în piesa ,,absurdistanului” ceaușist, eu mi-am distribuit prietenii în piesa lui George Ciprian, ,,Capul de rățoi”, după cum urmează:  Macferlan-Macedon Jarda, Ciriviș-Liviu Greluș, Bălălău-Iuliu Tătar, Pentagon-eu. M-a fermecat această piesă de teatru și încercam să vedem ,,preajma” (cuvânt drag scriitorului Cornel Cotuțiu) noatră prin ochii acestor personaje.

Iuliu Tătar știa să vorbească foarte bine ungurește și maghiarii din Malin îi sorbeau vorbele de pe buze. La balurile ungurești din sezonul hibernal el era în centrul atenției. Am ajuns și colegi de gazdă, locuiam la aceeași familie. Eu mă căzneam cu versurile și Iuliu Tătar aprecia o poezie de-a mea întitulată ,,Lipsă de combustibil”. Când  mai stăteam la câte  un ,,pahar de vorbă”  și ,,carte alcool” era citită în întregime, Iuliu Tătar zicea: ,,-Lipsă de combustibil”.

Într-o zi, la gazda unde locuiam amândoi, ne-a vizitat prietenul nostru Liviu Greluș. În camera noastră nu prea era ordine. Pe jos erau lucrări ale elevilor, teze etc. Liviu, mânuitor abil de ironii, ne-a citit cu voce tare ceea ce scria pe păretarul gazdei: ,,Curat și bine aranjat,/Faci din colibă un palat.” Am înghițit amical amândoi ,,gălușca” lui aluzivă.

Iuliu preda istorie și geografie. Era un coleg minunat, profesor îndrăgit de elevi. A încercat și o iubire locală, dar care nu s-a finalizat  cu o căsătorie.

Prin 1976 eu am ajuns  la școala din Parva, el în Bichigiu, unde se va și căsători. După 1990  se va apropia de obârșiile lui și va funcționa în învățământ în orașul Târgu-Mureș.

Cu mai mulți ani în urmă m-a vizitat la Malin și împreună  am rememorat atâtea amintiri emoționante, din perioada noastră de mălinași.

Acum sunt mai sărac cu un prieten, mai am un număr de telefon la care nu va mai răspunde nimeni. În anii 1973, 1974, 1975, 1976 eram și noi cei patru la școala mălinașilor: Macferlan, Ciriviș, Bălălău  și Pentagon.. Macferlan și Bălălău au plecat dintre noi, Eu și Ciriviș mai călcăm pe ulițele Malinului și când mai urcăm dealul țințirimului, mai punem o floare la mormântul colegului nostru Macedon Jarda, vom mai încălzi aerul rece de noiembrie cu un oftat greu ca un regret, pentru cel care a fost profesorul Iuliu Tătar.