Irina Hedeş, profesoara cu un suflet minunat, condusă pe drumul veşniciei de întreaga comunitate din Budeşti!

   Prin poarta veșniciei, a trecut recent o tânără născută în satul Budești, Hedeș  Irina, lăsând în urma ei multă tristețe și jale, mai ales pentru mama sa și fratele său. Toți sătenii, de la copil la bătrân, se întreabă de ce a fost curmată viața ei atât de brusc. Un răspuns convingător pentru fiecare este greu de dat. Cert este, că această tânără, care a văzut lumina zilei într-o familie onorabilă din satul Budești, care a absolvit Liceul Pedagogic din Năsăud, Facultatea de istorie din cadrul U.B.B. Cluj-Napoca, care a funcționat ca educatoare, învățătoare și profesoară de istorie, a trecut din „lumea cu dor în lumea fără dor”.

   Alături de familia îndurerată, au fost prezenți la slujba de înmormântare, mulțime de săteni, rude, prieteni, colegi, apropiați, dar și mulți foști și actuali elevi. Preoții care au oficiat slujba, părintele protopop Dragoș Cristian, părintele paroh Plosca Dorin, părintele Săsărman Petru, au încercat prin cuvintele lor, bazându-se pe învățăturile biblice, să mângâie pe cei rămași în urma ei, să le strecoare un strop de speranță, pentru că ea este cea care moare ultima.

   Simbolic, poate Irinuța, așa cum îi spuneau cei apropiați, se va întâlni, pe lumea cealaltă, cu tatăl său, căruia îi va spune   …   uite tată, am venit din lumea cu dor, alături de tine, în lumea fără dor, să stăm împreună în veșnicie.

   Când venim pe lumea pământească nu ne întreabă nimeni dacă dorim sau nu, la fel și când plecăm din ea. Aceste momente sunt greu de înțeles pentru oameni, unii le includ în categoria  „Taine” și de aceea nu le înțelegi pe deplin.

   În amintirea celor ce au cunoscut-o, momentul despărțirii de această minunată ființă umană, este unic și nu va putea fi uitat. La aceasta au contribuit și mesajul părintelui prof. dr. Stelian Tofană trimis familiei, dar și alte mesaje venite din partea foștilor și actualilor elevi și colegi, care o asigură că plecarea ei nu este ca o lumină care s-a stins, ci ca o lumină care va dăinui prin măiestria cu care și-a îndeplinit, în scurta sa viață, vocația de dascăl adevărat, dar și prin dragostea și respectul față de familia sa, uneori greu încercată.