Janka. Maia Morgenstern

     E fraza care m-a oprit pe loc…e fraza pe care am descoperit-o aparent din întâmplare, e fraza din caietul-program al piesei de teatru ,,Janka”. Autorul: Oscar Speace, regizor, dramaturg, unul dintre băieţii gemeni ai Jankei Festinger.

     Marţi seara am aflat povestea vieţii, povestea unui drum…drumul Jankei Festinger. Am aflat-o de la nimeni alta decât Maia Morgenstern.

     La o simplă succesiune de date, evenimente, povestea Jankei Festinger ar suna cam aşa…

     Janka Festinger s-a născut la Sighet la 16 noiembrie 1916 şi a murit în 1994 la vârsta de 78 de ani. Piesa ,,Janka” descrie experienţele dramatice trăite în Holocaust de către Janka şi familia sa.

     Totul a pornit de la o scrisoare, după cum mărturiseşte însuşi autorul Oscar Speace:

     ,,Există un moment în viaţa fiecăruia în care ştim că după aceea, nu va mai fi la fel. Pentru mine, ziua aceea a fost în vara anului 1997 când am aflat că mătuşa are o scrisoare de la mama mea, în care povesteşte călătoria ei şi a celor două surori prin Holocaust, călătorie care a debutat la 15 mai 1944 la Sighet şi care s-a încheiat la 1 mai 1945 într-un vagon de cale ferată părăsit de nemţii ce au depus armele în faţa tancurilor americane. Căsătorită cu un soldat american staţionat în Germania – prima căsătorie recunoscută oficial de armata americană –a emigrat în Statele Unite şi s-a stabilit în însorita Californie unde a dat naştere la doi gemeni – mie şi fratelui meu David – pe care i-a considerat simbol al victoriei asupra soluţiei finale naziste”.

     Şi de aici a pornit totul ….şi documentarul artistic ,,Janka”, şi traducerea lui Ioan J Popescu  şi punerea în scenă a lui Toma Enache şi jocul actoricesc cutremurător de sincer al Maiei Morgenstern.

     Iniţial, când m-am apucat de acest text, am vrut să scriu mai întâi despre propriile înverşunări legate de spectacol…înverşunări legate de unii care vin la teatru ca să fie văzuţi, înverşunări despre unii care vin la teatru cu un minut înainte de debutul piesei, înverşunări despre cei care nu mai ştiu când să se oprească din făcut poze, înverşunări despre cei cărora le suna telefonul mobil…dar am renunţat.

     Am renunţat pentru că am realizat că e o zonă de drum fals, care nu depinde de mine...

     Dar, mă întorc la Janka şi la Maia. Pe mine mărturia evreicei din Sighet m-a scos din zona de confort - ,,mi-a împărţit sensibil sufletul în aşchii”, cum spune cineva drag mie.

     Prin jocul ei, Maia m-a făcut să trec prin toate stările alături de Janka şi familia ei. Maia mi-a impus un exerciţiu de vizualizare.

     Aveam senzaţia că epistolele  Jankei Festinger au fost scrise pentru fiecare dintre noi…doar că nu toţi avem urechi să le auzim, doar că nu toţi suntem atenţi la aceste semne sau trecem cu uşurinţă peste ele.

     Cert e că pentru mine, seara de marţi a fost un semn, a fost mai mult decât o amintire…Nu ştiu exact ce parte din mine a rezonat cu acele scrisori. O fi ceva nerezolvat în istoria frământărilor mele, dar cel mai sigur e că Sinagogă simt un confort sufletesc pe care încă nu ştiu cum să îl definesc…o fi şi faptul că am citit, sunt mai atentă, sunt mai aproape sufleteşte de comunitatea evreilor, şi asta datorită surorii mele, absolventă de studii iudaice, a cărei lucrare de licenţă vorbeşte despre comunitatea evreilor din Bistriţa…

     A fost o seară care lasă urme şi asta datorită Maiei Morgenstern. Ce mai poţi să scrii despre Maia Morgenstern?

Eventual, pot să vă redau o mărturiei a actriţei din caietul program al piesei ,,Janka”:

     ,,Mă întrebam cu frică, atunci când m-am apucat să lucrez la spectacol, ce mai poate aduce nou acest text. Oare nu va fi un spectacol convenţional? Oare nu s-a spus totul? Pe cine mai poate interesa?

     Ei bine, lucrul la acest spectacol a fost mai mult decât simple repetiţii. Această mărturie zguduitoare m-a făcut să mă regăsesc, să mă reconsider şi, cel mai important, să pot găsi răspunsuri celor care din păcate, îşi pot pune asemenea întrebări”.

Final…întâlnirea mea cu Maia, fără imagini, fără interviuri

     Totul a început de la lucrarea de licenţă a surorii mele. Trebuia să ajungă la Maia. Aşa am simţit. Ca un dar. Cine poate înţelege mai bine povestea evreilor din Bistriţa, decât o evreică. Plus, că lucrarea e scrisă ca o poveste, ca un scenariu…

     Fără îndoială, trebuia să ajungă la Maia. E mulţumirea mea sufletească. Mult mai mult decât o fotografie. Mult mai mult decât un interviu.

     Aşadar, m-am trezit cu lucrarea în mână la finalul spectacolului. Lume multă. Se adresează cuvinte de mulţumire familiei Ţărmure. Cei mai mulţi sunt încă sub influenţa spectacolului. Sunt încă sub influenţa poveştii, sub influenţa jocului Maiei Morgenstern.

     Şi la un moment dat se face linişte…au mai rămas câţiva admiratori în faţa Sinagogii, dornici de o fotografie cu Maia.

     La un moment dat, apare şi Maia. Coboară scările cu un troller. Toate întâlnirile mele cu Maia, mai exact în cele două întâlniri, Maia purta după ea un troller. E mereu pe drum. Hotel. Maşină. Aeroport.

     Maia Morgenstern. Sinagogă. Demnă. Sobră, dar şi blândă. O blândeţe pe care nu o manifestă oricui. În interviul meu foarte scurt, lucram la acea vreme la tv, Maia a fost blândă şi necruţătoare în răspunsuri. Doar că acum miza era mare. Pentru mine. Am mizat pe o putere de convingere despre care aveam senzaţia că tocmai mă părăsise.

     Am urcat în întâmpinarea ei, am îngăimat ceva, şi am întins lucrarea. Aveam sentimentul unei probe. Nu-mi mai aduc aminte ce am spus. Câte ceva despre lucrare, de ce darul acesta şi ce vreau eu să însemne.

     Cred că la început nu a înţeles exact, mai apoi, a făcut ochii mai mari, a zâmbit şi a spus: Mulţumesc mult! Mulţumesc! Asta îmi amintesc exact! Apoi a coborât…era atât de aşteptată.

     Am ales să plec repede. Pe drumul spre casă, mă gândeam la diferenţa dintre actorii mari şi actori.

     Poate din cauza asta, orice întâlnirea cu Maia e mai mult decât o amintire…lasă urme. Mergi înainte, doar că  entuziasmul şi inconştienta dispar.  Devii oarecum responsabil. Şi înspăimântat.

Bistriţa. 18 septembrie 2012. Sinagoga. Janka. Autor: Oscar Speace. Regia artistică: Toma  Enache. Maia Morgenstern. Organizatori: Societatea de Concerte şi Clubul Rotary din Bistriţa.