Jeniţa Naidin: Confesiuni

Volumul „Confesiuni” este expresia unui suflet de om care, cunoscând vicisitudinile vieţii şi luând legătura în final cu preceptele religioase, s-a hotărât să se dedice studierii filozofiei creştine, ca prin intermediul ei să poată ajuta oameni care se află în dificultate trupească sau sufletească.
În introducerea intitulată „Argument”, autoarea ne spune că aceste confesiuni s-au născut din dorinţa de a comunica, cuplată cu cea de a ajuta semenii, pe baza unei experienţe personale, din care se pot trage învăţăminte folositoare.
Acest volum, „doldora de mărturisirile mele”, este o carte cu texte eterogene, scrisă din oct. 2011 până-n oct. 2012, în liniştea singurătăţii, aşa cum i s-a întâmplat să i le insufle inspiraţia de moment.
Confesiunile despre Babuşa vorbesc despre satul natal, „cu cel mai frumos cer înstelat”, sat de răzeşi, întemeiat de Ştefan cel Mare, în a doua parte a secolului al XV-lea, pe bază de împroprietărire a ostaşilor cu dragoste de neam şi ţară şi are şi azi urmaşi care sunt mândri că sunt răzeşi şi gospodari.
Ziditoare este povestea părinţilor Catinca şi Jănică, ambii orfani, prima fiind posesoarea unui petic de pământ, iar Jănică având cel mai frumos cal alb (ca-n basme) şi care şi-au întemeiat o familie, crescând în spiritul datinelor străbune opt copii. Însăşi autoarea, cea de a şasea în ordinea naşterii, a plecat în opinci, dar a ajuns prin muncă şi multă trudă înalt funcţionar în Parlamentul ţării. Cu dârzenie şi ambiţia de a nu fi mai prejos de înaintaşii ei.
Alt episod al cărţii ne aduce în faţă momente tragice din viaţa autoarei, când din neştiinţă sau naivitate încheie o căsătorie nereuşită şi, urmată de divorţ – dar peste ani îngrijeşte împreună cu cei doi copii pe fostul soţ, lovit de o boală necruţătoare: cancer!
Exilându-se în nordul ţării – departe de zgomotul Capitalei – autoarea îşi dedică timpul liber studierii vieţii unor oameni aleşi, din înţelepciunea căror putem trage învăţăminte – cei mai mulţi dintre ei fiind sfinţii biblici. Astfel, ajunge la concluzia că iubirea de Dumnezeu şi cea de oameni este cheia liniştirii sufleteşti.
Pe lângă aceste lecturi, Jeniţa Naidin mai face adnotaţii sau chiar recenzează unele volume ale scriitorilor bistriţeni (şi nu numai), ca de exemplu: Ioan Pintea, Elena M. Cîmpan, Nicolae Feier, David Dorian, Vasile Găurean etc.
„Confesiuni” este o carte bogată în informaţii, care se citeşte încet, dar cu folos.