La 5 și 24 ianuarie … 1 8 5 9

Există în istorie momente și personalități de care urmașii și-au amintit, de cele mai multe ori, cu respect și venerație. În istoria românilor, datele de 5 și 24 ianuarie 1859, apar ca monete de referință, iar personalitatea ce își leagă numele de ele, a fost Alexandru Ioan Cuza. Evenimentele petrecute atunci, sunt o concretizare a „mișcării unioniste”, care după înfrângerea revoluției de la 1848-1849, s-a dezvoltat atât pe plan intern cât și extern, obiectivul ei fiind Unirea Moldovei cu Țara Românească.
La 5 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Moldovei, l-a ales ca domn în unanimitate de voturi, pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, reprezentant de seamă al „unioniștilor”. După alegere, Al. Ioan Cuza a depus jurământul, spunând, „Jur în numele preasfintei Treimi și în fața țării mele că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesul Patriei, … că în toată domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind deopotrivă pe cel ce m-a iubit și pe cel ce m-a urât, neavând dinaintea ochilor decât binele și fericirea nației române … ” . Îndată după depunerea Jurământului, Mihail Kogălniceanu a rostit un impresionant cuvânt, îndemnându-l „Fă dar ca domnia ta să fie cu totul de pace și de dreptate, împacă patimile și urile dintre noi și reintrodu în mijlocul nostru strămoșeasca frăție”. Alegerea lui Al. Ioan Cuza ca domn al Moldovei, a fost primită cu mare bucurie pretutindeni în Moldova, dar și în Țara Românească și Transilvania.
La 24 ianuarie 1859 Adunarea Electivă a Țării Românești, se întrunește, și după depunerea Jurământului potrivit căruia, votul nu va fi înrâurit de nici un interes personal, nici de alt considerent, în afară de cel al binelui public, purcede la alegerea domnului. La deschiderea urnei, se constată că pe toate cele 64 de buletine de vot, se află numele lui Alexandru Ioan Cuza. Pe baza acestui rezultat, este proclamat ca domn al Țării Românești colonelul Alexandru Ioan Cuza, căruia i se trimite o telegramă la Iași prin care îl anunță de alegerea sa ca domn în unanimitate, și-l invită să „ea cârma țării”. Al. I. Cuza, răspunde, tot telegrafic, „declar că primesc cu mândrie și recunoștință de a fi domn a Țării Românești, precum sunt domn al Moldovei”.
A urmat un „entuziasm ca niciodată” ce a cuprins mulțimea imensă (30.000-50.000) de oameni care amestecată cu oștirea, juca la toate răspântiile din București , „Hora Unirii”, în sunetele muzicii militare și la lumina torțelor, oamenii se îmbrățișau fără să se cunoască, clopotele tuturor bisericilor băteau neîncetat.
Și, poate că tot atunci, „Cobora cerul pe ape, se trăgeau munții aproape, codrul, zvâcnea ca para, Dunărea, vorbea și ea, grâul tresărea din somn” pentru că a fost ales domn în Moldova și în Țara Românească Alexandru Ioan Cuza, care o să devină „omul epocii sale”.