ALEXANDRU VLAD (31 iulie 1950, Suceag - Cluj – 15 martie 2015, Cluj-Napoca).

La 65 de ani, Alexandru Vlad mai era şi el... tânăr

NICOLAE BĂCIUŢ

Şaizeci şi cinci de ani – în copilărie, despre o astfel de vârstă spuneam că e a... „bătrânilor”. O vârstă care n-ar mai avea nimic de spus, de adăugat.
Acum, în interiorul vârstei mele, nu foarte departe de 65, mai îndrăznesc să spun că, cel puţin, mă simt tânăr şi că, oricât „timpul creşte-n urma mea”, încă se mai vede foarte departe, înainte!
La 65 de ani, Alexandru Vlad mai era şi el... tânăr. Economicos cu timpul, nerisipitor cu talentul său. Mereu enigmatic parcă, purtător de mari taine, în vâltoarea aburilor de cafea şi a fumului de ţigară din „Arizona” clujeană, în anii studenţiei mele, Alexandru Vlad impunea prin alura sa de prozator american, cu barba de cow-boy, cu nelipsita-i pipă ţinută tacticos, în colţul gurii.
A fost scriitorul care s-a mulţumit cu funcţii obscure, fără să-şi revendice pretenţii în cine ştie ce ierarhii profesionale, motivate altfel, fiindcă el stăpânea o lume a lui, cu personaje create de el, cu atmosfera în care ele să se mişte în voie.
Biografia lui a avut trasee şi prin Târgu-Mureş, fiind, o vreme, până când i s-a îngăduit, şi redactor al revistei „Vatra”, al cărei prestigiu l-a ridicat şi prin simpla sa prezenţă în colectivul de redacţie.
Pentru că, altfel, el a fost clujean toată viaţa şi va rămâne clujean toată moartea, ca să-l parafrazez pe Nichita Stănescu.
Biografia lui este însă opera lui, de prozator şi traducător, după debutul în Echinox, 1973, şi după absolvirea Facultăţii de Filologie a Universităţii Babeş Bolyai din Cluj-Napoca, în 1974, cuprinzând volumele: Aripa grifonului, povestiri, 1980, Drumul spre Polul Sud, proză scurtă, 1985, Frigul verii, roman, 1985, Fals tratat de convieţuire: trei tablouri din secuime şi un malaxor (în colaborare cu Daniel Vighi, András Visky, într-o versiune concepută şi editată de Marius Lazăr), 2002, Sticla de lampă, 2002; Viaţa mea în slujba statului, povestiri, 2004, Iarna, mai nepăsători ca vara, 2005; Curcubeul dublu, 2008, Măsline aproape gratis (proze asortate), 2010, Ploile amare, roman, 2011, Cenuşă în buzunare, 2014.
A fost prezent în antologiile Nuvela şi povestirea românească în deceniul opt, 1983; Chef cu femei urâte, 1997; Generaţia 80 în proza scurtă, 1998; Competiţia continuă, 1994; 1998.
A tradus din Joseph Conrad, W.H. Hudson, Vladimir Tismăneanu. A fost tradus în germană.
E mult, e puţin? Câteva recompense vin să confirme valoarea operei sale: Premiul USR pentru debut, 1980, Premiul Academiei Române, 2011. Meritul Cultural în grad de Cavaler, 2004, şi în grad de Ofiţer în 2010.
Critici importanţi au găsit cuvinte de laudă ca să-i aprecieze opera.
Dar opera lui rămâne să depună mărturie pentru un destin, pentru speranţa într-o lume mai bună. Trebuie doar (re)descoperită. Fiindcă merită cu prisosinţă. Prin ea, verbul a fi al lui Alexandru Vlad va putea fi mereu conjugat la timpul prezent.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5