La noi

„La mulți ani, tata Mișu!”

Cornel Cotuțiu

… Și totuși, ce s-a întâmplat nu e o poveste.
S-a întâmplat acum câteva zile la Colegiul Național „Petru Rareș”. Directorul Cristian Nicula, profesorii Costel Miron, Alexandra Săsărman și Flavius Mureșan „au complotat” un scenariu pentru a provoca o surpriză profesorului Mihai Runcan, la împlinirea vârstei de 66 de ani. (Apropo de asta: Când o vârstă se termină cu 0 sau 5 se spune că persoana respectivă a împlinit ani rotunzi; acum, parcă asocierea celor două semne 6 și 6 parcă dă o sugestie de grație, de sfială. Mă rog, n-a… emanat colegul meu totdeauna, în postură de dascăl, o așa aură, însă…)
Pentru pauza mare s-a născocit un motiv, încât dl. Runcan să vină de acasă.
Cum a intrat în curtea colegiului, a izbucnit mult îndrăgitul cântec „Ani de liceu”. Concomitent, la intrarea în clădire, alături de colegi, un noian de elevi au deschis în fața lui câte un manual de fizică (aceasta fiind specialitatea lui profesională).
La etaj, deasupra intrării în sala profesională,elevii au pregătit un banner pe care era pictată întâmpinarea „La mulți ani, tata Mișu!”
Se poate ușor închipui ce cuvinte au fost rostite, ce emoții a trăit „protagonistul”. Oricum, luat așa pe nepregătite, a promis că va reveni curând cu… plăcintele necesare, după cum a început să se obișnuiască aici, din partea celui sărbătorit. Tot în acest cadru afectiv, i s-a înmânat diploma de… „Cel mai tânăr pensionar” și un set de unelte de pescuit.
În holul mare de la parter, Alexandra Săsărman, profesoară de arte vizuale, a pregătit o surpriză nu numai pentru cel aniversat, ci și pentru noi, cei mai „vechi” beclenari: O expoziție de fotografii (format A3!), datorate tocmai lui Mihai Runcan (rămase într-un sertar al fostului cabinet de fizică).
Și așa mi-am amintit cum tânărul profesor, venit la Beclean pe o catedră de fizică, umbla prin oraș și împrejurimi, cu aparatul foto, surprinzând secvențe de tot felul: clădiri (care, atunci nu avea cum să știe, astăzi nu mai sunt), peisaje din parcul orașului, copaci seculari, rondouri de flori, lăcașuri de cult, chipuri de oameni în diferite ipostaze. Venise cu pasiunea aceasta din facultate și se vede, din fotografii, ochiul, sensibilitatea de artist.
Mi-am amintit de romanul lui James Joyce „Portret al artistului din tinerețe”. Prin extrapolare, sunt tentat să numesc întâlnirea pe care am relatat-o aici un fel de „portret al prețuirii unui dascăl la vârsta senectuții”.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5