Lectură de... prozator

A săvârși zilnic două fapte într-ale culturii -tipărire și editare-, așa cum o face Doamna Laura C. Munteanu (manager-editor al Editurii „George Coșbuc” Bistrița și redactor-șef la revista „Litera Nordului”), stârnește admirația că nu își neglijează vocația de palpit liric din cele 6 volume proprii cu... „versuri” (atenție, nu și le numește poezii!).

Iată, recenta carte „Indezirabila fragilitate”, apărută la „Editura Neuma”, Dej, 2026, (acum, textele sunt considerate, pe pagina de titlu, poezii) nuanțează noi ipostaze lirice.

Pe coperta a IV-a Horia Gârbea remarcă:

„Textele sale au darul să reconforteze cititorul, pe care atâția autori se străduiesc să-l neliniștească.”

Ei bine, în ce mă privește, cititorul, am parcurs pagini al cărui lirism mi-a stârnit tentația unui fel de conspect propriu al titlurilor, o lectură proprie. Titlurile mi-au provocat o curiozitate aparte, dobândind certitudinea că le dau un sens aparte, un fel de dezlegare semantică, sesizată și de Emilia Dabu: În aceste texte Laura C. Munteanu e „capabilă să redea niște tablouri imaginare deosebit de frumoase”.

Titlurile îți stârnesc plăcută mirare și ai tentația să le cauți tâlcul.

Eu am încercat așa: Textul intitulat „Zborul pe loc” e „deasupra secundei” (E un fel de potolire a sintagmei inițiale).

Titlul „Păcate între biserici” e ferit de mirare, când vezi imediat că poetul „încă așteaptă/duminici potrivite”.

Iar sfârșitul culegerii are o afirmație neașteptată: „Poezia nu m-a salvat/Cu toate acestea/Conviețuim frumos”.

Mde! exclam eu, prozator fiind.

Sau: Poezia „Visuri și cuie” conține o asociere dură, prin cele două substantive, dar îndată versurile din final dau o stare de împăcare: „Ea avea atâtea visuri/El, atâtea cuie”.

Cornel Cotuțiu