Leon Bîrte , omul care a descoperit Peştera,, Izvorul Tăuşoarelor’’

La hotarul dintre Parva, Rebra şi Rebrişoara, în bazinul superior al râului Gersa se află o minunată rezervaţie naturală a Munţilor Rodnei - Peştera Izvorul Tăuşoarelor. Multă vreme, nu s-a ştiut de existenţa ei, până când, învăţătorul Leon Bîrte din Parva, un mare iubitor al naturii şi un pasionat speolog amator, a făcut această descoperire monumentală.
L-am cunoscut în anii mei de dăscălie în satul de la poalele Bârlei.Eram prieteni legaţi de idei şi interese comune privind istoria acestei localităţi.Mergeam adesea la el, pe dealul Izvorului, la căsuţa lui de-un albastru ca cerul şi mare ,, cât o cutie de chibrituri’’. Acolo era şi şcoala, într-o casă particulară, unde lucrase ca învăţător mulţi ani la rând. Stătea cu două lăzi de cărţi sub pat şi altele le avea în podul casei unde se urca direct din camera de locuit. Pornea greu în discuţii, dar când îl nimereai la suflet cu vorba, o ţinea întruna, fără să te privească în faţă. Nu prea avea încredere în oameni, era mereu dus, zile în şir pe cărările munţilor, cu rucsacul în spate în care purta ceva de-ale gurii şi cu o securea pe mână. Era mândru că a descoperit peştera şi îmi spunea lucrul acesta de parcă ar fi fost cea mai mare minune din lume. El o numea minunea de sub munte în care a intrat singur, fără teamă, ca un adevărat explorator al necunoscutului.
În primăvara anului 1955, când zăpezile se topeau sub razele soarelui şi pâraiele ieşeau zgomotos din făgaş, omul din Parva sorbea din priviri natura înconjurătoare, umblând prin locuri numai de el cunoscute. Urmărind firul şuvoaielor grăbite ,Leon Bârte este atras de un zgomot neobişnuit venit printr-o crepătură de stâncă.Se afla în faţa unei grote greu accesibile. Cu un efort susţinut şi-a făcut loc de intrare, descoperind o prăspastie de câţiva metri. I-a măsurat adâncimea cu cel mai înalt brad pe care l-a tăiat să-l folosească drept scară. Pe cioturile crengilor de copac a coborât în adâncul întunericului pe care încerca să-l lumineze cu beţişoarele de chibrituri. N-a făcut mare ispravă atunci, dar s-a întors a doua zi cu un felinar, parcurgând zeci de metri în necunoscut. În timp ce străbătea prăpastiile Galeriei de înaintare şi-a scăpat felinarul din mână şi s-a oprit din mers. Peste ani, l-au găsit exploratorii. A ieşit la suprafaţă, tot cu ajutorul chibriturilor. Avea un curaj nemaipomenit. Fiecare pas era încărcat de surprize.Ele se adunau în carnetul lui sufletesc şi-i întăreau mândria de explorator.
Era un om citit şi dispunea de ceva cunoştinţe de speologie. Înţelegea empiric ceea ce vedea, dar avea nevoie de un ajutor autorizat. S-a adresat profesorului Iosif Wiehman de la Liceul,,George Coşbuc’’din Năsăud, unul dintre studenţii apropiaţi ai lui Emil Racoviţă, spunându-i motivul căutării sale . Profesorul, n-a vrut să-i dea crezare, susţinând că în Munţii Rodnei nu există peşteri, conform legilor geomorfologice ale României. Învăţătorul a ieşit din birou, fără să mai spună ceva, iar adoua zi s-a întors cu o stalactită în mână. Surprins de această dovadă, Iosif Wiehman face demersuri către Institutul de Speologie din Cluj pentru a prelua cercetările. În anul 1960 s-a declanşat această acţiune în care Leon Bîrte era participant activ la cercetare şi apoi declarat membru de onoare al acestui institut care i-a acordat câteva diplome şi distincţii pentru curajul şi pasiunea sa .
În 1974 m-a invitat să îl însoţesc în peşteră.I-am răspuns cu drag, pentru că ştiam că este descoperirea lui de suflet. Intrarea mi-a creat însă multe emoţii , fiind deosebit de abruptă, dar odată ajuns în subteran, aveam impresia că este un labirint al frumuseţii. Peştera ascunde câteva minunăţii rare sau chiar unice.Printre acestea se numără depozitul fosilifer din Sala Oaselor de urs, mirabilitul din Sala de Mese, oulofolitele din Galeria gipsului şi mai cu seamă Bilele de Tăuşoare, unice pe plan mondial.Este declarată monument al naturii pentru cristalele de gips care dau senzaţia unor crizanteme de piatră, cât şi a unor fosile de importanţă ştiinţifică. Recent a fost descoperită cascada de 15 m.Are un sistem hidrografic rar întâlnit ,cu patru râuri subterane şi o faună deosebită. În 1970 s-a realizat prima poartă de lemn sub protecţia cercetătorilor Institutului,, Emil Racoviţă’’ din Cluj-Napoca la care a fost prezent şi descoperitorul peşterii. În ultimii ani ai activităţii sale, Leon Bîrte a găsit în peşteră un coleopter (gândac ) rar, care a fost dus la Bucureşti spre studiul unui specialist, constatându-se că este o specie nouă şi unică de acest fel.
În anul 2005, peştera a intrat sub entitatea juridică a Complexului Muzeal Judeţean Bistriţa –Năsăud,când au fost instalate scări metalice, nu de mult au avut loc campanii de ecologizare, iar din acest an, 2012 , infrastructura de acces în peşteră va fi reabilitată cu bani europeni. De câţiva ani se află în custodia preotului Crin Teodorescu din Năsăud, care îşi împleteşte viaţa de slujitor al altarului cu cea de cuceritor al spaţiului subteran prin pasiunea şi dăruirea sa de mare speolog.
,,Izvorul Tăuşoarelor’’ este cea mai adâncă peşteră din ţară, având 413,5 m, iar după lungimea galeriilor este a treia din România cu peste 16.500 m. Cel puţin o treime din ea este încă necunoscută.La intrare, ea poartă emblema celui care a descoperit-o, învăţătorul Leon Bîrte, un om simplu, curajos şi pasionat deacest domeniu.