Literatură şi muzică de Ziua Culturii Naţionale, la Bistriţa

Două zile au fost dedicate marcării Zilei Culturii Naţionale la Bistriţa în organizarea Primăriei şi a Centrului Cultural Municipal „George Coşbuc”.
În prima zi, dr. Luigi Bambulea, cercetător ştiinţific la Muzeul Naţional al Literaturii Române, a susţinut „O introducere în manuscrisele eminesciene”. În acelaşi cadru, a fost lansat romanul „Semnătura indiană”, apărut la Editura Trei şi „Levitaţia”, cartea de poezii apărută la Editura Tracus Arte, ambele sub semnătura lui Radu Sergiu Ruba. Despre ele au vorbit Alexandru Uiuiu şi Dan Coman. Autorul a vorbit despre atelierul de creaţie al acestor cărţi şi despre modul în care şi-a construit cariera literară, exploatând un subiect pe care îl trăieşte la propriu, acela al lumii nevăzătorilor.
Grupul Iza a susţinut, pe scena Palatului Culturii, un concert extraordinar de muzică tradiţională. Şi de această dată, Ioan Pop, Ioachim Făt, Grigore Chira, Anuţa Pop şi Voichiţa Tepei ne-au purtat pe ritmurile Maramureşului, aducând în faţa noastră rădăcinile autentice, fapt apreciat de publicul care i-a aplaudat minute în şir, readucându-i de mai multe ori în scenă.
A doua zi a debutat cu prelegerea poetului Ion Mureşan – „O mie şi o sută de cuvinte”, după care s-a continuat sub genericul „Eminescu şi noi”, cu o dezbatere interesantă pe subiectul „Jurnalismul cultural azi”.
„Periodicele culturale au ca scop exprimarea sufletului naţional, cum ar fi zis Nicolae Iorga, şi care până la urmă găzduiesc gândurile, reprezentările artistice, scrisul literar şi extraliterar cu valenţe culturale. Acestea dau relevanţă şi miez unei epoci şi oamenilor pământului respectiv. Suntem în al treilea an al pandemiei într-un context internaţional tensionat, ceea ce duce şi la o criză economică şi că există reviste culturale care-şi pierd statutul de până mai ieri. Revistele ar trebui să aibă un statut foarte clar, atât economic, cât şi ca prestigiu al unui oraş cultural”, a spus, în deschiderea colocviului, despre presă, Ovidiu Pecican, directorul revistei „Steaua”, care a fost şi moderatorul evenimentului.
Alexandru Uiuiu a subliniat faptul că revistele trebuie să fie vii: „Oare nu din comoditatea unor redacţii, revistele respective nu şi-au găsit cititorii. Dacă treci o dată pe săptămână la revistă şi aduni tot feluri de materiale gen lucrare de gradul II a unei profesoare şi nu te implici mai mult, ştiind că salariul vine, fiind o publicaţie subvenţionată de stat, înseamnă că revistele îşi taie singure craca de sub picioare printr-o atitudine care nu dus neapărat spre public ci spre un confort. O revistă este vie când se angrenează în atitudini culturale, când propune nume, direcţii noi, când se înscrie în contemporaneitate într-un context care să suscite interesul”.
Scriitorul Radu Sergiu Ruba a vorbit despre modul în care sunt receptate revistele de către nevăzători: „Se pune problema formatului revistei şi a realităţii sale materiale. Ceea ce mă supără pe mine este că se spune că în România nu se citeşte. La Bucureşti, am înfiinţat o bibliotecă pentru nevăzători. Era în spaţiul unei biblioteci publice şi am văzut că oamenii vin în număr foarte mare la bibliotecă. La fel, se citeşte şi pe calculator. Ar trebui să studiem cum se citeşte în afara cărţii cumpărate din librării în biblioteci şi în variantă electronică. Revistele literare vor avea o circulaţie de nişă. Din păcate, există pe internet şi tot feluri de reviste care nu au nicio legătură cu literatura. Există şi reviste sonore, e adevărat că le citesc nevăzătorii. Eu am realizat una de acest tip care funcţionează şi astăzi, este lunară. Articolele sunt citite la microfon şi transformate în înregistrări audio. Trebuie să vedem cum salvăm şi cum devine a noastră lectura electronică, pentru că eu citesc, de exemplu, doar electronic”.
„Revistele culturale nu trebuie să fie doar reviste literare, trebuie deschise mai multe porţi, asta înseamnă de fapt, cultură urbană. Îmi amintesc şi acum bucuria cu care aşteptam ziua în care apăreau revistele literare la chioşcuri. E o întreagă poveste cu difuzarea azi. Cred că e foarte important şi publicul pe care vrei să-l prinzi în ceea ce faci. Cred că foarte multe reviste vechi şi tradiţionale au devenit plictisitoare pentru tinerii de azi. Au un discurs care nu mai e contemporan. Dacă vorbim de reviste literare, vă dau un exemplu al unei reviste citită de foarte mulţi tineri, zic eu că este cea mai importantă revistă de literatură contemporană – Poesis internaţional, făcută exclusiv din donaţii. Oferă şi foarte multă literatură contemporană din ţări despre care noi nu ştim aproape nimic. Asta era şi ideea festivalului nostru de poezie” – Dan Coman.
„Revistele ar trebui să fie culturale şi literatura este o parte din cultură. La revistele „Avalon” şi „La Mongolu” noi încercăm să prezentăm şi filozofie, traduceri ale unor personalităţi mai puţin cunoscute la noi, interpretări psihologice. Încercăm să vedem această familie culturală în întregul ei” – Amalia Pecican.
În stilu-i caracteristic, Ion Mureşan a spus: „Când am tăiat porcul, am pus revista la saramură şi am întrebat cât trebuie s-o ţinem aici – până la vară? Şi mi s-a răspuns că putem s-o ţinem oricât că-şi ia sare cât îi trebuie. Aşa e şi cu revistele literare. Societatea românească e la fel ca o slănină, îşi ia din cultură atâtea cărţi sau atâtea reviste cât îi trebuie, cât poate s-o ţină în echilibru, să o facă comestibilă. Literatura, în ultima vreme, este o victorie a limbii asupra gramaticii. S-a ajuns la o superficializare a literaturii. Se scrie enorm de mult, fiecare om zice că viaţa lui e un roman sau îi mai auzi pe unii cum spun că au trei clipe de poezie sublimă. Şi, din păcate, cei mai mulţi le scriu şi le şi publică aceste trăiri, uitând că una e să ai trăiri shakesperiene şi alta e să fii Shakespeare. Şi pentru veleitari există revistele lor, dar au cititorii lor, fiind o pătură care numai asta citeşte. Sunt o serie de cercuri care se citesc între ele, se laudă unii pe alţii. Fierb în propriul lor suc şi nu sunt luaţi în seamă de lumea literară”.
„În ce priveşte jurnalismul cultural, motivaţia ne-o dă în primul rând Eminescu. El a fost poet, autor de belestristică, dar şi un foarte viu jurnalist. Sunt două tipuri de scriitori, unii care se dedică scrisului operei şi alţii care mai fac şi alte lucruri pentru literatură. În momentul în care am decis să facem „Mişcarea literară”, unul dintre argumente este că scriitorul este motivat să facă ceva şi pentru fiinţarea literaturii” – Olimpiu Nuşfelean, director „Mişcarea literară”.
„Este destul de greu la un cotidian să desparţi graniţa aceasta dintre cultură şi subcultură, mai ales la noi în judeţ. Ne-am gândit la un supliment, pornind de la un model care merge cu succes pe piaţă de ani de zile Suplimentul de cultură al Ziarului de Iaşi. E adevărat c ei au în spate şi susţinerea Editurii Polirom, poate pe viitor vom avea şi noi o legătură mai strânsă cu editurile. Ne dorim un supliment de calitate şi cred că în ultimul timp şi-a câştigat un loc în rândul publicaţiilor literare. Este destul de greu să atingi toate ramurile culturale într-un oraş precum Bistriţa, unde, deocamdată, nu avem un teatru sau o orchestră simfonică, deşi prin stagiunile oferite de Centrul Cultural acestea sunt suplinite. Însă nu avem nici oameni de specialitate care să facă cronici de teatru sau cronici muzicale sau de arte plastice pentru că, la Bistriţa, nu avem o universitate de artă” – Menuţ Maximinian, director „Răsunetul”.
Un punct aparte l-a constituit recitalul liric, pornind de la opera eminesciană, semnat de actriţa Amelia Creţiu.
Evenimentele s-au încheiat cu un concert de jazz susţinut de Maria Răducanu. „Ascultăm un grup de jazz dintre cele mai apreciate din România şi în Europa, alături de marea noastră artistă Maria Răducanu fiind doi dintre cei mai buni artişti de jazz din Germania care recent s-au întors de la un mare concert de la Moscova. Aşadar, diva noastră superbă este însoţită de Jan Roder - la contrabass şi Michael Griener - la percuţie, profesori la Secţia de Jazz a Conservatorului Dresder din Germania. Împreună au realizat şi albumele „Cântece din răsărit” şi „Spitalul amorului”. Pe Radio România Cultural, Maria Răducanu a fost artistul zilei, în acest moment important dedicat Culturii Naţionale. Aşadar, este un artist valoros al nostru”, a declarat Gavril Ţărmure. Spectacolul a fost intitulat ”Postmodernism în muzica lumii. De la Anton Pann la Amalia Rodrigues” și a fost bine receptat de publicul bistriţean.
Au fost două zile în care cultura a avut un loc binemeritat la Bistriţa, unde scriitori de prim rang ai literaturii române, alături de artişti de renume, au adus, la invitaţia managerului Gavril Ţărmure, un plus de frumuseţe, totul fiind aşezat sub semnul poetului şi publicistului Mihai Eminescu.