Lucian Bichigean şi Ioan Nistor îşi expun lucrările la Muzeul Grăniceresc din Năsăud

E foarte bine fixat titlul expoziției de pictură de la Muzeul grăniceresc din Năsăud, a doi  artiști năsăudeni, Lucian Bichigean și Ioan Nistor, convinși că talentul și pasiunea au la bază munca și binecuvântarea celui de Sus, dovadă că nici într-o acțiune nu suntem singuri, suntem mereu sub paza Domnului, care a învins moartea pentru răscumpărarea noastră: “Vedeți mâinile mele și picioarele mele, că Eu însumi sunt.“ (Luca 24, 39)

Cei doi artiști, năsăudeni din tată-n fiu, și-au unit gândurile și au stat umăr la umăr, marți,  4 februarie 2020, începând cu ora 13, în fața unui public pasionat pentru artă, elevi de la Liceul Pedagogic, astriști, scriitori, membri ai Societății Culturale “Virgil Șotropa”, prieteni și buni colaboratori a expozanților, care au cugetat la tot ce au făcut până acum și tot ce pot lăsa mai departe pentru generațiile ce vor urma, dovedind prin lucrările expuse sinceritatea și consecvența în primul rând cu ei înșiși, mărturisind putere de caracter și voința de a sluji frumosul prin artă, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, deoarece nimic nu ne poate mângâia și bucura mai mult decât să fim alături de El.

Artiștii de azi își au propriul drum spre  Emaus, fiindcă pe această cale se trece de la ceea ce este trecător și omenesc către ceea ce este etern.

Frontul cuvintelor celor doi, vin în completarea penelului cu incursiuni în lumea artei, cu dorința de a reuni oameni redați artistic printr-o scurtă, dar temeinică tușă de penel.

Cuvântul de început a revenit prof. dr. Lucian Vaida, directorul instituției, ca o acumulare de energie pozitivă, admirând peisajele din natură și locașurile de închinăciune ce capătă personalitate aparte în concepția recognoscibilă a oamenilor zilei: NISTOR și BICHIGEAN, ce izbucnesc în lumina vibrantă a naturii și a construcțiilor ideatice, menite să sublinieze idei, concepte, observații.          

Expozanților le place comunicarea cu  vizitatorii, dovadă fiind intervențiile preotului din Lușca, Crin Theodorescu și a doamnei Lucreția Mititean, care și-au expus pe larg impresiile despre activitatea și opera pictorilor năsăudeni cu o suită de vise  suprapuse, care te obligă parcă să îi cauți chiar și atunci când ai impresia că i-ai descoperit deja și că îi cunoști suficient de bine. Ei înșiși fiind în căutare de sine, proiectându-se mereu în spațiul unei lumi imaginare și într-un amplu scenariu al posibilului.

Arta imaginii este de fapt o problemă de geometrie, având limita celor patru laturi și raportul dintre ele. Așadar, pictura e matematică: volume, reguli, care te îndeamnă să te înscrii în ele însă cu proiectele din mintea ta. Cu pictura suntem ca la tabla de șah, are reguli, are laturi are pătrate, are fel de fel de câmpuri. Se spune că americanii au găsit taina îmbogățirii. Cum?

Munca! Așa este și cu pictura. Munca este taina frumosului, iar cei doi cărturari din orașul academicienilor ne-au impresionat prin  muncă asiduă, amploare și culoare, sub lumina blândă a lunii sau razele puternice ale soarelui.

Am petrecut ca de obicei, la Muzeul Grăniceresc, două ore de relaxare și desfătare spiritual. Felicităm pictorii, salariații muzeului și vizitatorii care ne-au creat o lume de poveste, prețuire, devotament și gratitudine  ce veghează și promovează știința educației permanente.

         Lucreția și Ioan Mititean