Lumina celor plecaţi

An de an, în prima zi de Brumar, bistriţenii aprind lumânări în cimitire şi dau de pomană, conform credinţei că sufletele celor plecaţi se întorc în mijlocul celor dragi în noaptea Luminaţiei.

Cultul morţilor e ţinut cu sfinţenie, pe 1 noiembrie, când credincioşii merg la cimitir să pună flori şi lumânări pe mormintele celor dispăruţi. La morminte se ridică un parastas, intonându-se:“Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspinare, ci viaţă fără de sfârşit”. Peste tot în cimitire domneşte o atmosferă de adâncă evlavie, fiecare meditând cu profunzime la esenţa vieţii şi a morţii, la faptul că toţi suntem muritori şi că o dată cu sfârşitul vieţii trupeşti începe o nouă viaţă. Credinţa în viaţa veşnică este o coordonată esenţială a demnităţii de creştin.

Dacă nu credem în viaţa care ne aşteaptă, însăşi credinţa noastră în Dumnezeu este un nonsens, întrucât nu am fost creaţi doar pentru timp, ci pentru eternitate.