A MAI PLECAT UN CHIMIST NĂSĂUDEAN -EMIL VLAȘIN

Printre cei care au pus temelie  unității industriale CHIMIA  din Năsăud a fost și maistrul - chimist EMIL VLAȘIN, la origine diugan, din familia Pimil și Maria. S-a stabilit la Năsăud  odată cu nașterea chimiei năsăudene, un om plin de dar, de adevăr, înțelepciune și putere Dumnezească, după cum au spus cu atâta sinceritate preoții Ovidiu Sermeșan și Florin Rusu, ce l-au condus cu onoare și respect spre locul cu verdeață, duminică 19 iulie 2020.

În această lume, maistrul Emil Vlașin a fost simbolul unei vieți ordonate și echilibrate, un bun îndrumător și sfătuitor al muncitorilor din subordine. A fericit pe mulți tineri învătându-i secretrele meseriei de chimist, convins  că viața e frumoasă  când ești  fericit, dar e și mai frumoasă atunci când alții sunt fericiți datorită ție. Întotdeauna a găsit căi de a învinge orice greutate, lupta consecvent împotriva nepăsării, a risipei și a lucrului făcut de mântuială, urmărind valoarea calității, a interesului public, având încredere în forța de muncă tânără în care își punea speranțele și șansele, nu lăsa a se săvârși răul împrejurul lui, consola toate sufletele.  În timpul liber se plimba pe malul Someșului, fiind un bun pescar amator, lucra prin grădina din Dumbrăvița și Florești, cultiva legume, trata pomii, dădea sfaturi tuturor celor interesați de îngrijire și apărare a mediului, propovăduind ideea de a trăi pentru alții, e o lege a naturii deoarece râurile nu-și beau propria apă, pomii nu-și mănâncă propriile fructe, soarele nu strălucește doar pentru el însuși, florile nu-și răspândesc mireasma doar pentru ele, ci pentru noi toți, cei ce trăim în această lume atât de  mult încercată pe toate căile.

Era mereu cu zâmbetul pe buze, cu o privire caldă, prietenească, pe bază de reciprocitate și egalitate, ca o lumină la fereastra sufletului ce îți arată că încă inima  este acasă. Prin orice mijloace căuta binele, atât la locul de muncă, cât și în familie, fiind permanent alături de soția Maria, economistă, alături de fiul Horia conf. univ. la Facultatea de Silvicultură din Cluj, alături de nora Veronica, cercetător la Institutul de Lingvistică din Cluj și de nepoțica Aurelia, elevă în clasa a V-a la Școala de balet din Cluj, cărora le urează de acolo de sus, un viitor frumos cu sănătate și împliniri.

Urări de bun rămas aduce celor prezenți azi la catafalcul său, rudeniilor din Dumbrăvița, Florești, Năsăud, Perișor, Zagra, Nepos, Salva, Jibou, Alba-Iulia, vecinilor și colegilor de breaslă. Parcă toți au rostit într-un singur glas: „Pleci de aici oricând cu dorința de a reveni”.

Drum bun, omule, de aleasă omenie și corectitudine!