Marian Horvat, Codrul ducelui, col. ,,Biblioteca tânărului scriitor”, vol. 21, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012, 127 p.

De curând, la sediul clujean al Uniunii Scriitorilor s-a înregistrat debutul inedit al tânărului Marian Horvat, proaspăt premiat de prestigioasa instituție. Ca și celelalte opere similare ale novicilor călăuziți de doamna Irina Petraș, și acesta dovedește încă o dată, spre bucuria generației june, că există speranțe și semne bune pentru literatura viitorului, pe care o dormi, cel puțin la înălțimea celei contemporane.
În ciuda tendințelor post-moderne ale prozei beletristice, proaspătul autor s-a dovedit un conservator, readucând în fața cititorilor un roman istoric, plin de sevă și de acțiune, și restituindu-le valori trecute cu vederea în ultimul timp.
Prefața volumului, semnată de criticul literar Andrei Moldovan, introduce cititorul în lumea romanului și remarcă multiplele valențe ale acestuia, rezultat al provocărilor multiple la care el răspunde:
,,Un roman cu temă istorică este o provocare, atât pentru un tânăr scriitor, cât și pentru cititori. Din perspectiva autorului, este o cutezanță, din pricina multor probleme majore ce le implică, pentru explorarea dimensiunii temporale și raportarea ei la ființa de azi, la așteptările ei, la regăsirea de sine în spații care nu mai aparțin imediatului, cel puțin la prima vedere. Pentru cititor, însetat mereu de perspective noi în adulmecarea spectacularei relații cu lumea, ar putea să fie unul dintre lucrurile așteptate. Cititorului, coperțile i se deschid precum o poartă” (p. 8).
Urmează apoi volumul, împărțit, întâmplător sau nu, dat fiind locul și timpul acțiunii, în douăsprezece capitole, precedate fiecare de către un moto, format dintr-un citat al unui autor al vremii, care, precum în cazul nuvelei lui Negruzzi, ,,Alexandru Lăpușneanu”, surprind chintesența acțiunii respectivei unități. Bunăoară, capitloul IV se deschide cu o descriere a lui Wiliam de Tyr (p. 40), care trădează faptul că aici rolul principal îl va avea un personaj de natură princiară, în timp ce moto-ul penultimului capitol sugerează prezența unei lupte cu deznodământ sângeros acolo, precum și prezența unui complot ce va fi demascat (p. 109).
Dincolo de aspectul structural, bine întocmit, lucrarea se distinge și prin îmbinarea armonioasă a narațiunii, descrierii și dialogului, cele trei moduri de expunere care caracterizează conținutul volumului. Cea dintâi, utilizând adesea termeni arhaici și toponime ale locurilor în care se desfășoară acțiunea, denotă un efort documentar susținut, săvârșit cu pasiune, care conferă valoare operei. Echilibrul între acesta și dialog, folosirea descrierilor și narațiunilor scurte și concise și a dialogurilor ce relevă, dincolo de un moment al acțiunii și anumite stări sufletști, respectiv frământări, griji, bucurii sau tensiuni ale personajelor, constiuie un mare plus al lucrării.
De asemenea, utilizarea din abundență a epitetelor, comparațiilor, metaforelor și chiar a hiperbolei și antitezei (cazul bătrânei și întâlnirea ei cu cavalerul sunt exemplificatoare pentru cele din urmă), precum și a povestirii în ramă, ce-i drept, cu conotație legendară (istorisirea lui Pepin privitoare la sorgintea denumirii ,,Codrul ducelui” – pp. 45-48), precum și corelarea ficțiunii literare cu unele evenimente a căror veridicitate istorică poate fi lesne dovedită, atât prin existența personajelor (Balduin al II-lea), cât și prin realitatea evenimentelor, arată măiestria autorului în arta mânuirii condeiului și mențin curiozitatea și apetitul spre lectura integrală a cititorului.
De mare ajutor în înfrumusețarea narațiunii îi sunt autorului nostru și celelalte mijloace artistice, pe care nu ezită să le folosească acolo unde este cazul, fie că este vorba despre imagini vizuale, auditive, olfactive, sau compilații sintestezice între ele, în realizarea cărora autorul suprapune adesea personificări, comparații și alte figuri de stil. Un exemplu pentru cea din urmă categorie este și următorul text:
,,Când s-a trezit, zorile nu se iviră încă și întunericul învăluia în umbre negre natura adâncită în nemișcare. Privind în jur, desluși la câțiva pași de el o femeie de o frumusețe răpitoare, falnică și neclintită ca un străjer al nopții. Aceasta îl cercetă cu mare atenție, în timp ce ochii îi străluceau de frumusețe și de farmec, plini de o vrajă cât se poate de tulburătoare. Când privirea i se opri asupra crucii aurii țesute pe pieptul ducelui, însemnul cruciaților, tânăra se retrase înapoi îngrozită”(p. 45).
Dincolo de aceste aspecte, analizând spațiul, care alternează între nocturn și diurn, intensitatea unor evenimente fiind adesea amplificată și de prezența celui dintâi, finalul romanului, caracterizat de victoria binelui asupra răului, respectiv de demascarea de către Balduin al III-lea, ajutat de menestrelul Nicholas și de ceilalți prieteni ai săi a complotului urzit de mama sa, al cărui mesager era Eranuton de Troy, de felul în care este creionat portretul personajelor, înzestrate adesea cu caracteristici hiperbolice (bătrâna de la han), sau portretizate ca întrunind calitățile ideale ale personajului eroic, ne fac să-l considerăm pe romancierul nostru un romantic întârziat și să încadrăm opera sa genului pomenit anterior, încurajați fiind și de utilizarea celei de-a treia persoană în narațiune (personaj martor, care nu se implică direct în acțiune), precum și de faptul că aceasta este una obiectivă (în ciuda faptului că accente ale modernismului se văd cu precădere în monologurile personajelor, în dialogurile lor, în descrierea simțămintelor lor), lucru altminteri cât se poate de potrivit pentru un roman istoric.
Dată fiind frumusețea romanului, bogăția evenimentelor, consistența descrierilor, a dialogurilor, a narațiunilor și a portretelor, bogatul efort documentar aflat la baza operei, precum și celelalte calități ale sale pomenite anterior, nu putem decât să urăm tânărului autor să aibă parte de un condei aurit și să ne încânte în curând și cu alte astfel de lucrări palpitante, iar cititorilor, să le recomandăm o lectură deopotrivă educativă, relaxantă și plină de acțiune, care îi va reaminti de visele și clipele copilăriei și-i va spori apetitul pentru lectura romanului istoric.