Medalion aniversar Elena M. Cîmpan: 50 de ani de viaţă, oglindiţi în pagini de literatură
Elena M. Cîmpan s-a născut la 28 august 1967, în Lucăceşti- Drăgoieşti, Suceava. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, secţia română- germană. Este profesoară la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa. Între 1998 şi 2002, a fost inspector şcolar de specialitate limba şi literatura română la I.S.J. Bistriţa- Năsăud. Este preşedinta Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni”.
Este membră a Uniunii Scriitorilor din România ( USR) şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti (UZPR).
A scris volume de poezii, de critică literară, de proză scurtă, de eseuri, jurnale, cărţi de publicistică, traduceri din şi în limba germană, antologii – în total 35 de cărţi. Împreună am “colindat” lumea cu cărţile noastre, ducând frumuseţea literaturii bistriţene în Paris, Viena, New York sau Toronto, unde a fost un adevărat ambasador al culturii române.
În ceas aniversar, la marcarea a 50 de ani, îi urăm “La mulţi ani”, viaţa să îi fie însoţită de flori, iar gloria literară să nu o ocolească.
E SENIN
E senin
E prea senin și uscat
”La ce bun poeții în vreme de secetă?”,
Spune Holderlin,
Când crapă încet pământul de sub picioare,
Ca un tremur în rugăciune,
Așteptând picături
Ca pe iubiri, ca pe opere complete –
Unde e omul care aduce ploaia?
Unde e norul care aduce ploaia?
”Unde ești, copilărie, cu pădurea ta cu tot?”,
Adaugă Eminescu –
Și eu nu reușesc să conving
Pe nimeni și nimic să vină,
Au rămas în urmă, departe –
De-ar începe ploaia din senin,
Ca o ceartă din nimic,
Cu Lorca, Borges, Esenin…
URSULEȚUL DE PLUȘ
Știi
Ursulețul de plus care dormea pe pernă
În lipsa ta?
Când veneai, îl dădeai deoparte,
Cu ochii încolo, ca să nu vadă –
Azi, îl întorc și eu ca pe o cheiță,
Să dau timp înapoi
Și să-mi amintesc –
Dar, trebuie să-ți spun că
Acum sunt doi ursuleți de pluș,
Unul mai frumos decât altul,
Veseli, colorați, moi,
Și n-aș vrea să fie mai mulți,
Măsurând astfel singurătatea…
PRIN ORAȘUL DE GÂNDURI
E ora când oamenii dorm
Și gândurile umblă singure prin oraș –
Se întâlnesc cu blocuri și cu case de gânduri,
Cu marile bulevarde ce străbat
Orașul de gânduri,
Își dau mâna –
Se spune că pe fața omului
Se văd gândurile lui,
Așa cum pe fața unui loc
Se văd gândurile toate…
PESCARUL
Stă la malul vieții
Și mai prinde câte o idee
Are lângă el bagajul complet:
Multă liniște, echilibru, o carte…
E acolo, dimineața, în zori,
Și rămâne după ce noaptea îi cade-n genunchi,
Se spală cu mișcări învățate pe de rost,
Mănâncă, doarme, pe apucate –
Odată cu primele raze aruncă undița
După idei proaspete,
Se apropie de câte una, o miroase,
O așează deoparte,
Câteodată îi face doar o fotografie
Și o aruncă din nou în apă,
Ca un pescar veritabil,
Care pescuiește din pasiune,
Nu ca să se hrănească –
El știe că din idei
Nu s-ar hrăni vreodată destul…
MERSUL PITICULUI
Hai să mai mergem ca piticul,
Ca atunci când echilibrul
Era ușor de menținut,
Hai să mai mergem ca broscuța,
Veselă, în lumea ei,
Hai să mai facem pasul ștrengarului
Cu brațele în aer,
Hai să mai inventăm un mers pe ape,
Hai să mai exersăm un mers tiptil,
Hai să mai mergem unul către altul,
Hai să învățăm mersul- înaltul…
ELENA M. CÎMPAN
Adaugă comentariu nou