Prima zi de vacanţă, pe ritmuri de jazz

Sâmbătă, prima zi de vacanţă, am trecut prin parc, prin „Prietenul meu parc”, precum poezia din parc, şi ploaia trecea tot prin parc, şi parcă eram la mare, în acea stare când la mare plouă şi n-ai ce să faci, decât să te mai bucuri de un concert ce-ţi iese în cale, ca un semn că nu doar soarele face parte din libertate, ci, în lipsa lui, clapele şi corzile încălzesc în alt fel, în felul lor.
În foişorul din parc, oază de armonie, cântă chitarele, de ce-ar tăcea?, sună voci acordate, murmură gânduri, în parc regretele..., gata cu Bacovia şi cu plouă al lui, de care s-au săturat elevii la „bac”, pluteşte/ domneşte liniştea serii, bucuria de-a asculta în tihnă, în pace, o formaţie de elevi, nu la voia întâmplării, la un liceu de muzică, semn că viitorul e pe mâini bune, jazz-ul mai ales, care e poveste, strigăt, crez... Se numesc „Big Jon”, „Los Emberek”, sunt din Târgu-Mureş, au cântat la Festivalul „Bistriţa Armonia Jazz”, organizat de Claudiu Şular.
De ce-au cântat? De ce i-am auzit? Pentru că în Bistriţa, la acea oră, era singurul fapt de cultură şi, când s-au pornit artificii prin cerul cu nori, târziu, în drum spre casă, am crezut pentru o clipă că nimic nu este întâmplător. De ce nu? Câte alte lucruri nu ar merita spectacol de lumini, cum ar fi: muzica de jazz, şcoala de după şcoală, armonia dintre noi?...
Stropi şi note. Ploaia nu alungă muzica şi muzica nu alungă ploaia. Un duet din care se naşte sunetul ploii. Poate că aceasta e „Armonia Jazz”.