Medalion: Prof. ANDREI VARTIC (1941-2000)

(prof. şi dir. la Casa de Copii Prundu Bârgăului)

Niciodată nu este prea mult sau suficient să vorbim despre dascălii

care au lăsat urme în viaţa comunităţilor, în munca de formare a

tinerelor generaţii. Cineva întreba retoric: „De ce ar fi mai important,

mai interesant să construim o maşină decât să formăm un om?”

Alături de părinţi, dascălii desfăşoară una dintre cele mai migăloase

şi mai dificile munci: instruirea şi educarea copiilor. Atunci când se

realizează cu mijloace ştiinţifice şi cu vocaţie, înseamnă că vorbim şi

de o adevărată artă.

Intre dascălii ce se înscriu în marea galerie a dascălilor de vocaţie

îi găsim un loc binemeritat profesorului Andrei Vartic. Şi nu aş face

această prezentare dacă Andrei Vartic nu ar fi fost un dascăl de

excepţie şi, mai ales, dacă nu ar fi activat la Casa de Copii Şcolari

din Prundu Bârgăului, unde s-a remarcat şi a fost remarcat printr-o

prezenţă specială.

Vartic Andrei s-a născut la 30.XII.1941 în Cărnăţeni-Basarabia, iar co-

pilăria şi tinereţea le-a petrecut în refugiu politic în mai multe zone din

România şi a rămas orfan de la o vârstă fragedă, ceea ce a însemnat pentru

el o viaţă foarte grea. A absolvit liceul la Galaţi şi apoi Facultatea de

Matematică din Cluj, devenind profesor. La absolvire (1962) a fost reparti-

zat la Casa de Copii Şcolari din Prund, unde a fost numit mai întâi director-şcoală (1965-1968) şi apoi director-Casă (1968-1969).

Pe vremea aceea erau încadrate în această instituţie de ocrotire şi educaţie multe cadre didactice tinere, cadre care s-au format aici şi care au devenit a doua familie pentru mulţi copii sărmani. Profesorul de matematică Andrei Vartic era mereu în mijlocul copiilor, înţelegându-i şi ajutându-i pe toate planurile, mai ales că nici lui nu i-a fost prea uşoară copilăria. In 1963 se căsătoreşte cu o colegă, profesoara de istorie Elena, devenind astfel una dintre familiile model de la Casa de Copii şi recunoscută ca atare pe Valea Bârgăului şi în judeţ. Au doi copii: Mona (absolventă a Facultăţii de Informatică) şi Leonard (absolvent al Facultăţii de Arte Plastice).

La Prundu Bârgăului Andrei şi Lena Vartic au trăit o parte frumoasă a vieţii lor. Pot spune că ei au iubit nu numai profesia ci şi Valea Bârgăului. Ca dovadă, se pot vedea în această poză, îmbrăcaţi în costum popular local.

In 1969 (vorbindu-se şi de perspectiva desfiinţării Casei de Copii) familia Vartic a hotărât transferarea la Aiud, localitatea de naştere a doamnei Elena. Aici Andrei Vartic s-a remarcat ca un profesor de matematică de excepţie (la Grupul Şcolar Industrial Metalurgic) motiv pentru care a fost numit şi director.

Din nefericire o boală necruţătoare i-a întrerupt mult prea repede cursul vieţii familiale, profesionale şi sociale, la doar 59 de ani (12 ianuarie 2000).

La întâlnirea organizată la Prund (5 sept. 2009) cu prilejul a 50 de ani de la înfiinţarea Casei de Copii, profesoara Elena Vartic şi fiica sa Mona au venit cu drag să revadă meleagurile tinereţii, locul în care profesorul Andrei Vartic a lăsat o parte din viaţa lui. Parcă o aud pe Mona spunând despre Bârgău: aici ar fi dorit să trăiască tata, şi aici mi-ar fi plăcut şi mie.

Pe lângă o viaţă de pedagog excepţional, Andrei Vartic a lăsat în urmă

doi copii care îl urmează vocaţional: Mona este profesor-director

la Liceul de Informatică din Cluj, iar Leonard este asistent

universitar la Facultatea de Arhitectură din Cluj.

Mi se pare firesc şi de bun simţ să nu-l uităm pe profesorul şi directorul

Andrei Vartic. El, la fel ca mulţi alţii, merită respectul şi neuitarea.

(prof. Titus Wachsmann-Hogiu)

Comentarii

05/12/19 11:31
ȘTEFAN LUPEA

L-AM CUNOSCUT PE REGRETATUL DOMN Prof.ANDREI VARTIC!
Am ajuns la Casa de Copii Școlari de la Prundu Bârgăului în septembrie 1962, venind de la Casa de Copii de la Sâncrai- Aiud! Printre profesori și unii din cei mai tineri absolvenți de facultăți încadrați la CASĂ - domnul Andrei Vartic - profesor de matematică! Aflat încă în perioada de acomodare, și noi, elevii de la Sâncrai, și dumnealui întro frumoasă zi de toamnă , după orele de curs am făcut o scurtă excursie cu clasa a V-a D pe dealul de la poalele Muntelui Heniu! Așazat pe iarba încă proaspăt cosită (otava de toamnă!) pe sub merii unei livezi, înconjurat de copii, domnul profesor ne-a recitat, cu emoție evidentă, una din cele mai frumoase poezii ascultate „pe viu” de la un „cunoscător”! A fost „Câinele Ovreiului” de George Topârceanu, poezia care ne-a dezvăluit un suflet deosebit de sensibil și care ne-a legat profund de cel care avea să ne învețe tainele matematicii, dar ne-a deschis ochi și sufletul spre poetul „Baladelor” și „Parodiilor” care avea să ne devină „idol” în anii liceului. Am avut ocazia să mă bucur de știința și de sensibilitatea domniei sale doar doi ani de zile, eu fiind retrimis în familie în toamna anului 1964. Mi-a râmas viu în memorie și de multe ori am căutat surse de contact pentru a afla noutăți despre dânsul, dar... nu am reușit! Aflu acum că a trecut la cele veșnice de timpuriu și că nu aveam cum să îl mai găsesc în zona Bistriței sau a Clujului, fiind stabilit cu familia la Aiud! Îi port o vie recunoștință și aduc un pios omagiu memoriei domniei sale prin această scurtă evocare! Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Ștefan Lupea.
Dacă cineva dorește să mă contacteze pe subiecte legate de Casa de Copii Sâncrai și Prundu Bârgăului, pot fi găsit la adresa de email: [email protected]

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5