MEDITAȚIE LA DUMINICA A 31-A DUPĂ RUSALII

Textul evangheliei:,,În vremea aceea, pe când se apropia Iisus de Ierihon, un orb şedea la marginea drumului şi cerşea. Şi, auzind mulţimea trecând, el a întrebat: ce este aceasta? Şi i-au spus lui că trece Iisus din Nazaret. Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine. Iar cei care mergeau înainte îl certau, ca să tacă; el însă şi mai tare striga: Fiul lui David, fie-ţi milă de mine! Iar Iisus s-a oprit şi a poruncit să-l aducă la Dânsul; şi, când s-a apropiat, l-a întrebat, zicând: ce vrei să-ţi fac? Iar el a spus: Doamne, să văd. Şi Iisus i-a zis: vezi! Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi a mers după Iisus slăvind pe Dumnezeu, şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu”.(Luca 18,35-43)
DOAMNE SĂ VĂD-- sau -DOAMNE SĂ TE VĂD Ce mesaj vrea să ne transmită această evanghelie, Noi cei care vedem -încotro ne îndreptăm privirea? Sunt câteva din întrebările la care aș dori să mă opresc și să aflăm răspuns la meditația acestei duminici.Nu însă înainte de a spune că dintre toate bunurile cu care omul este înzestrat de către bunul Dumnezeu pe acest pământ cel mai de preț cred că este sănătatea.Fiecăruia dintre noi cred că ne-a fost dat să trecem prin dureri trupești și sufletești.La unele dintre ele ne-au ajutat cei apropiați,iar când aceștia nu au putut să o facă ne-am îndreptat gândul spre bunul Dumnezeu și asemenea orbului din evanghelie ne-am rugat zicând:,,Iisuse ,Fiul lui David,fie-ți milă de mine”.Fiecăruia dintre noi cred că ne-a fost dat ca pe cărările vieții să ne întâlnim cu oameni nevăzători și pentru moment am fost cuprinși de un sentiment de milă și compasiune,gândindu-ne cum este viața lor,umbră și întuneric,iar pentru pâinea de fiecare zi trebuie să țină mâna întinsă așteptând mila trecătorilor.Dacă ar fi însă să ne oprim asupra celor cinci simțuri ale omului,credem că cel mai de preț este văzul.Cât este de greu să nu poți să vezi chipul celor dragi,al tatălui, al mamei,poate al copiilor,răsăritul și apusul soarelui,cerul înstelat sau câmpul plin de flori,frumusețile acestei lumi pe care Dumnezeu le-a creat pentru noi. Pericopa evanghelică a acestei zile ne pune înainte minunea vindecării orbului din Ierihon,în care ni se spune cum Mântuitorul se îndrepta către Ierusalim în ultimul Său drum spre patimile, moartea şi Învierea Sa. Şi iată că, mai înainte de intrarea Mântuitorului în Ierihon, este întâmpinat de strigătul unui orb, care stătea pe marginea drumului şi cerşea. Zgomotul mulţimii care înainta spre Ierihon a fost auzit şi de acest orb. Orbul aude mulţimea trecând. Întrebă apoi ce se întâmplă. Şi răspunzându-i-se că trece Iisus Nazarineanul, începe a striga: ,,Iisuse, Fiul lui David, fi e-Ţi milă de mine!”(Luca 18, 38). Nevăzând, nu putea aprecia distanţa dintre el şi Iisus, motiv pentru care striga din ce în ce mai tare, ca să fi e auzit. Cei care-L însoţeau pe Mântuitorul pe cale, ,,îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fi e-Ţi milă de mine!”(Luca 18, 39).Aclamaţia de acum, ,,Fiul lui David”, pregătea scena intrării triumfale a Mântuitorului în Ierusalim, când copiii vor striga: ,,Osana, Fiul lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului” (Matei 21, 9).
Mântuitorul aude strigătul şi chemarea orbului. Evanghelistul Marcu ne dă şi numele orbului, acesta fiind numit Bartimeu, adică fiul lui Timeu. ,,Ce voieşti să-ţi fac”, l-a întrebat Mântuitorul, pentru că putea să ceară bani sau ceva de mâncare. Cu siguranţă avea nevoie de toate acestea. Dar orbul I-a răspuns: ,,Doamne, să văd!” (Luca 18, 41), având credinţa că Proorocul Iisus îi poate dărui vederea. În ,,Diatesaronul” lui Taţian, care este o compilaţie a celor patru evanghelii din secolul al II-lea, în cererea orbului Bartimeu adresată Mântuitorului Hristos, apare pronumele personal ,,Te”, sau ,,Doamne, să Te văd”, ceea ce înseamnă că voia nu numai să primească vederea, ci şi să-L vadă pe Cel ce este ,,Lumina lumii”. Şi ce poate fi mai frumos şi de dorit în viaţa unui om, decât să-L vadă pe Hristos, pe Cel care este Lumina cea adevărată. Dorinţă pe care vameşul Zaheu o va avea şi el, şi pe care, deşi păcătos fiind, Mântuitorul o va răsplăti cu vederea şi apoi schimbarea vieţii sale în bine.
Mântuitorul îi răspunde acum orbului: ,,Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!” (Luca 18, 42). Moment în care i s-au deschis ochii; prima vedere fiind chiar Chipul Mântuitorului Hristos. După această minune săvârşită de Mântuitorul, Bartimeu devine şi el ucenic al lui Hristos, evanghelistul Marcu precizând că: ,,îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale” (Marcu 10, 52). Ce mesaj vrea să ne transmit această evanghelie ?
1)Fiecare dintre noi am fost înzestraţi de Dumnezeu cu trei feluri de vederi:o vedere fizică, cu ochii trupeşti - cu care să vedem ceea ce se întâmplă în jurul nostru; o vedere intelectuală, luminată de raţiune sau gândire - cu care să putem vedea în trecut sau să ne imaginăm în viitor;o vedere duhovnicească, luminată de credinţă, sau luminată de Dumnezeu, ca urmare a credinţei. Dar pentru a putea să vezi,trebuie ca pașii vieții tale să meargă spre Iisus,pentru că doar El îți poate da privirea,dar mai ales vederea.
2)Mulți dintre noi nu vedem ce înseamnă Dumnezeu în jurul și în viața noastră,de ce ?pentru că Dumnezeu nu ne lasă singuri în suferință și de multe ori suferința,boala sau chiar moartea pot avea ca sens preamărirea lui Dumnezeu-ex.minunii de azi-omul vindecat a mers după Iisus preamărind pe Dumnezeu. 3)De ce se nasc oameni orbi? De ce se nasc oameni cu diferite handicapuri?... Nu știm, Domnul știe! Dar să nu uităm că prin ei de multe ori se vede lucrarea Domnului in viața noastră, căci nu sunt părăsiți, ci din contră, sunt mult mai ocrotiți.Dar noi cei care vedem, la ce ne uităm? Noi cei care suntem intregi trupește, incotro ne indreptăm privirea? Vedem făptura intreagă cu Ziditorul ei?... Sau am rămas pironiti cu ochii pe strălucirea orbitoare a lucrurilor lumești, fiind copleșiți de o frumusețe ce ne indeamnă să păcătuim? Uitând că toate erau "bune foarte" (Fac. 1, 8), iar acum sunt denaturate prin intrebuințarea greșită pe care suntem indemnați să o facem?...Cei care vedem încotro ne îndreptăm privirea?de aceea spre final haideți să ne oprim la versurile lui Rudyard Kipling care în poezia,, Fă-ți timp să vezi”spune:
,,Întrecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să te alini oricând!
Fă-ţi timp pentru-adevaruri şi adâncimi de vis,
Fă-ţi timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
Fă-ţi timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor!
Fă-ţi timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni…
Fă-ţi timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini…
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!
Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul sens!
Fă-ţi timp, acum!
Să ştii: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi! Amin”