Meditaţie la Duminica a 6-a după Rusalii

Suferinţa are multe forme:fie în trup,fie în suflet,fie în minte-important este să învăţăm ce vrea să ne spună

Cu toţii cred că am avut parte pe parcursul vieţii de a trece prin dureri trupeşti şi sufleteşti.Pe unele dintre ele le-am trecut singuri, rugându-ne lui Dumnezeu,la altele ne-au ajutat prin rugăciune şi faptă cei apropiaţi sau cei dragi.În duminica a şasea de după Rusalii textul evangheliei ne spune că:,,În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea înapoi şi s-a întors în oraşul Său. Şi iată că I-au adus pe un slăbănog, care zăcea în pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: îndrăzneşte, fiule; ţi se iartă păcatele tale. Atunci unii dintre cărturari au zis în sinea lor: Acesta săvârşeşte blasfemie. Dar Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: pentru ce cugetaţi cele rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: ţi se iartă păcatele tale, sau a zice: scoală-te şi umblă? Ca să ştiţi însă că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, atunci a zis slăbănogului: scoală-te, ia-ţi patul tău şi te du la casa ta. Şi, sculându-se el, şi-a luat patul şi s-a dus la casa sa. Iar mulţimile, văzând acestea, se minunau şi slăveau pe Dumnezeu, Care a dat o putere ca aceasta oamenilor”.Mt.(9,1-8).Textul evangheliei acestei duminicii vrea să ne spune că boala slăbănogului a fost o boală a a trupului,dar ea ascundea o boală a sufletului,prin urmare boala trupului era semnul văzut al bolii sufletului său.Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum ne prezintă multe şi mari adevăruri,dar şi învăţături deosebit de importante pentru a înţelege atât sensul suferinţei, cât şi modul în care ne putem vindeca de boală ,de aceea haideţi să ne oprim la câteva dintre ele:
1) În primul rând vedem că boala trupului cheamă pe om la vindecarea sufletului de boala păcatului,iar întâlnirea cu Iisus ne aduce iertarea păcatelor- pentru că păcatul este rădăcina tuturor relelor din lume-de aceea Iisus iartă mai întâi păcatele şi abia apoi îl vindecă.Nu ştim care erau păcatele paraliticului,dar este suficient să ştim care sunt păcatele noastre:zgârcenia,goana necontrolată după avere,ambiţia,căutarea profitului cu orice preţ,fuga după cele trecătoare,narcisismul,dorinţa de a domina pe alţii,într-un singur cuvânt:egoismul.Întâlnirea cu Iisus ne vindecă la fel ca şi pe paralitic-ne trece într-o existenţă nouă bazată pe iubire.Iar preocuparea personală a lui Iisus nu este vindecarea trupului,pentru că Iisus n-a vindecat toţi bolnavii,dar a dăruit tuturor oamenilor iertarea păcatelor. „Puterea de a ierta păcatele El o dăruieşte Bisericii Sale, nu o ţine pentru Sine în mod egoist! Noi primim astfel iertarea păcatelor prin Taina Pocăinţei sau a Spovedaniei, apoi prin Sfânta Împărtăşanie, care se dăruieşte spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, iar vindecarea trupului se dăruieşte oamenilor prin Taina Sfântului Maslu.„
2)Pentru a ne vindeca trebuie să parcurgem mai multe etape:
Să avem credinţă,pentru că credinţa ne duce la Iisus –fie a noastră ,fie a celor de lângă noi.Să fim stăruitori sau să avem îndrăzneala -cei care l-au dus pe slăbănog la Iisus,cu toate că n-au putut să intre pe uşă,nu s-au întors înapoi ci au găsit alte mijloace sau alte căi pentru ca bolnavul să se poată întâlni cu Iisus.Dacă în vechiul testament Dumnezeu îi spune lui Moise dar şi poporului evreu,atunci când aceştia sau plâns în pustie să meargă înainte pentru că El este cu ei,în testamentul cel nou Iisus zice:,,veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi mângâia pe voi”.Este foarte important ca noi sau cei dragi ai noştrii să nu să dea bătuţi în faţa tuturor încercărilor, de tot felul şi să privească spre Dumnezeu,dar să caute să şi ajungă la El.Exemplu ni-l oferă cei care l-au adus pe slăbănog la Iisus.
3)Ar fi bine să fim responsabili faţă de cei care sunt în suferinţă-această evanghelie ne întreabă ce face comunitatea noastră faţă de cei în suferinţă,faţă de cei care sunt în boală şi durere,cum reacţionăm noi ca şi creştini faţă de aceştia?oare noi nu suntem responsabili de cei paralizaţi de lîngă noi fizic şi moral?Facem ceva ca şi ei să se poată întîlni cu Iisus?Cei patru bărbaţi devin pentru slăbănog instrument al întâlnirii unui om cu Dumnezeu.Fiecare dintre noi putem deveni cauză sau instrument de convertire-pentru cei care poate n-au fost interesaţi, sau n-au ştiut.Toţi cei care auzim sau citim cuvântul avem datoria de a-i ajuta pe alţii de a-i întâlni cu Dumnezeu.Aducându-i la Biserică devenim misionari aşa cum sf.Iacob zice:,,să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate”(iacob5,19-20).În încheierea acestei meditaţii să ne întrebăm ?-cum ne comportăm când vedem un bătrân,un om cu handicap,sau un bolnav-ne gândim că am putea fi noi în locul lor,cum îl privim ca individ sau ca persoană?Pentru că de multe ori noi nici nu ne gândim cât bine am putea face pentru cei din jurul nostru:cu rugăciunea,cu ajutorul concret,sau prin exemplul pozitiv.Fiecare avem nevoie de ajutorul celuilalt şi toţi putem face un bine pentru şi împreună cu ceilalţi.Evanghelia ne îndeamnă să săvârşim fapte bune,să ajutăm pe bolnavi-să ne rugăm pentru toţi oamenii care suferă de boală ,singurătate şi de întristare.
4)Atunci când ne rugăm pentru cineva ,credinţa noastră poate să fie izbăvitoare pentru cel bolnav –este foarte important să ştii că cineva se roagă pentru tine.Evanghelia de azi mai evidenţiază încă un sens duhovnicesc, foarte folositor pentru viaţa credincioşilor din Biserică. Evanghelia spune că Iisus, "văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: îndrăzneşte fiule, ţi se iartă păcatele tale" (Matei 9,2). Evanghelia nu spune: "Iisus văzând credinţa lui", ci "văzând credinţa lor". Prin urmare, învăţăm că Dumnezeu preţuieşte mult credinţa celor din familia bolnavului, credinţa prietenilor lui, credinţa celor care îl ajută pe cel neputincios, credinţa tuturor celor milostivi şi solidari cu cel aflat în suferinţă. La credinţa milostivă şi smerită a acestora răspunde Dumnezeu cu iubirea Sa milostivă şi vindecătoare, dătătoare de iertare şi sănătate, de viaţă şi bucurie.
În concluzie să căutăm să fim solidari cu cei aflaţi în suferinţă-dar cum?
Când vedem că cineva bolnav fiind suferă, trebuie să ne gândim că şi noi am putea fi cândva într-o situaţie asemănătoare. Prin urmare, trebuie să arătăm iubire creştină celor suferinzi, să-i ajutăm, nu să-i judecăm. În faţa suferinţei altora să ne întărim în credinţă şi să sporim în iubire milostivă, rugându-ne cu smerenie şi speranţă pentru vindecarea lor.
Dumnezeu îngăduie uneori încercări, între care şi bolile, ca noi să fim mai milostivi, mai ajutători, mai solidari şi mai sensibili la suferinţele altora.
În această Duminică, a vindecării slăbănogului din Capernaum,ar fi bine să ne gândim şi la mulţimea medicilor competenţi şi conştiincioşi, milostivi şi generoşi faţă de pacienţii lor, la mulţimea asistenţilor şi asistentelor medicale, la întreg personalul care în spitale şi în centre de tratament ajută pe cei bolnavi, unind ştiinţa medicală cu bunătatea lor sufletească, pentru a alina suferinţa şi a cultiva speranţa şi bucuria celor bolnavi.„Dumnezeu, când află un păcătos, nu Se gândeşte cum îl poate face pe acesta să plătească, ci cum îl poate îndrepta, făcându-l mai bun”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Să ne bucurăm de viaţă, să preţuim timpul alături de familie, de prieteni dragi! Dăruiţi din zâmbetul dumneavoastră celor din jur, nu aşteptaţi să primiţi ceva în schimb, doar să o faceţi din suflet! O vorbă bună, un telefon, un mesaj de încurajare, o îmbrăţişare contează enorm pentru cei în durere. Să fim bucuroşi de fiecare zi că deschidem ochii-şi să nu uităm că Dumnezeu nu ne-a dăruit ochi doar să privim, ci şi să vedem-pe cei bolnavi bineînţeles.Amin!