Părintele Vasile Beni - Cartea nunții creștine

„Căsătoria este singurul război în care te culci cu inamicul.”

Cu ceva vreme în urmă îmi exprimam dezamăgirea de pe urma urma unei studieri a situației familiei în plan național și european. Singurătatea, divizarea cuplului prin divorț, neînțelegerile și multe crime pline de cruzime abundă. Cu sălbăticie, ca ultimii barbari dintre barbari, cei tari își impun silnicia.

Este în vogă un cuvânt nou și rebarbativ: „femicidul”- crimele împotriva femeilor. Italia a introdus pedeapsa cu închisoarea pe viață pentru femicidul comis cu cruzime. Pe curând și la noi, date fiind cazurile zilnice și cutremurătoare.

Una din cauze este și aceea că se întemeiază familii de cupluri lipsite de elementară pregătire pentru viața împreună. Nici în viitor nu vedem perspective pentru a se organiza niște cursuri minimale pentru viitorii căsătoriți.

Cum să te comporți în cuplu spre a fi împreună o viață? Cum rezistăm ispitelor ? Cum rezistăm la conflicte, lipsuri și boli? Și când apar copiii? Cunosc ei vorba lui Goethe că „uneori este esențial ca soții să se certe”? Dar și zicerea paulină că „soarele să nu apună peste neînțelegeri”. Și că „Orice casă poate fi un castel când regele și regina sunt îndrăgostiți”(Andre Sullivan). Este deci căsătoria un război, cum spuneam în motto? Da, da, este într-un anume fel!

Deși am studii superioare, o asemenea pregătire psihologică mi-ar fi fost folositoare și mie, dar a trebuit toate să le descopăr singur.

Fiindcă societatea se mișcă cum (nu) se mișcă mortul, numai Biserica ar putea organiza asemenea activități de pregătire, pentru ca celula socială a familiei să dăinuiască o viață întreagă.

Ei bine, până atunci, înregistrăm o plachetă exceptional de frumoasă, chiar surprinzătoare, „POVEȚE ADRESATE MIRILOR la Taina Cununiei”. a Părintelui Vasile Beni de la Biserica bistrițeană „Coroana” - această fortăreață a credinței, unde slujește cu dragoste și competență, alături de părintele profesor Nicolae Feier și părintele protopop Pintican Ioan Marius, descins aici de curând.

Cuvintele omenești scânteiază puțin și apoi se sting, dar Preotul Vasile Beni, ca și alții, a găsit de cuviință să toarne bronzul cuvintelor într-o carte încântătoare. Zic încântătoare după cele mai exigente standarde critice, poate cea mai bună a domniei sale de pânî acum.

Cu o structură foarte bine alcătuită, aproape de exhaustivitate, „POVEȚE ADRESATE MIRILOR la taina cununiei” își explică demersul didactic într-un „Argumentum libri,” mulțumind autorității ierarhice: „blândului și înțeleptului Mitropolit Andrei pentru binecuvântare” și apoi elogios pentru soția dumisale, Doamna Simona, într-un adevărat imn de laudă și mulțumire sentențioasă:

„Nu cred că poate exista un preot bun fără o preoteasă bună.” (Auziți rândunici? Auziți porumbei?-n.n.)

„După preoție, socotesc pe soția mea cel mai de seamă dar pe care mi l-a dat Dumnezeu...”etc.

Cu înțelepciune, Părintele pornește de la Apostolul (Efeseni.5.22-33) și Evanghelia despre Nunta din Cana -care se citesc la Taina Sfântă a Cununiei (una din cele șapte Sfinte Taine). Succedant, se explică componența familiei creștine și ce este nunta și familia, scopul familiei, principiile de la baza ei, comportamentul intepersonal.( Și când te gândești că milți se zbat de ceasu morții și nu găsesc pentru ce trăim.)

„Familia creștină trebuie să fie vatra în care focul dragostei nu se stinge niciodată”, învață Părintele. Ca niciodată, scrierea devine solemnă și sentențioasă, axiomatică.

Întemeietorul familiei este însuși Dumnezeu, la începutul umanității, fiind martor și Cel care a binecuvântat-o: ”Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și-l stăpâniți”(Gen.1.28).

(Tot Universul nostru fără frontiere, cu sisteme solare, galaxii și metagalaxii, unde stăpânește Timpul este pământ pentru umanitate, nu doar planeta aceasta.)

În cadrul celor șapte Sfinte Taine - în care se defășoară viața creștină, o strălucire aparte are Taina Sfântă a Căsătoriei, pe care Biserica o aseamănă cu unitatea dintre HRISTOS și Biserica Sa(Ef.5.32).

Căsătoria este „precedată de o pregătire, Logodna (a-ți ține cuvântul, promisiunea-în greacă). Scriitorul italian Alessandro Manzoni are o carte bună și masivă „Logodnicii”(1827).

Înainte de nuntă, mirii se spovedesc și se împărtășesc, spre a intra curați într-o nouă etapă, majoră, a vieții lor.

Se explică detaliat Căsătoria ca Taină Sfântă și veșnică, întărită în Biserică de Dumnezeu, prin care cele două componente își datorează iubire curată și stimă, fidelitate, ajutor, „curăție și cumpătare, desăvârșire morală și milostenie din roadele muncii lor”. De acum încolo vor fi „amândoi un trup, uniți într-un gând”..

Didactic, Părintele indică locul desfășurării Tainei (în naosul bisericii), înaintea unei mese pe care sunt așezate Sf. Evanghelie, cununiile, Sfânta Cruce, sfeșnice cu lumânări, inelele...Mirele stă în dreapta, ca unul ce este capul familiei, iar mireasa în stânga lui, „lângă inima lui, ca una ce a fost luată din coasta bărbatului”.(În vremuri vechi, dreapta liberă a bărbatului poate ține sabia, gata să-și apere familia, țara.).

Aflăm etapele acestui fastuos ritual, simbolistica mesei, inelelor, buchetului floral, paharului, cununilor împărătești, înconjurarea mesei, practic, toate-toate informațiile utile pentru miri, nași, socri, poporeni și...cititori.

Momentul cel mai înalt al Tainei este punerea cununiilor. Cu acestea, preotul face semnul Sfintei Cruci peste fețele mirilor, rostind: „Se cunună robul lui Dumnezeu (numele), cu roaba lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui, Fiului și Sfântului Duh.”

Vă mai reamintiți, iubite cititoare și cititori, aceste momente unice, inubliabile.

„Unirea bărbatului și a femeii în Taina nunții nu este o unire formală sau exterioară, menită să rămână la nivelul unirii trupești, ci este o unire profundă, ontologică, ce-i readuce în unitatea lor primordială, trup și suflet în armonie:”, continuă domnia sa.

Parafrazând din zicerea lui Fiodor Dostoievski, entuziasmat însuși, autorul spune că „Dragostea este cea care salvează lumea”; „dragostea mirilor este o dragoste jertfelnică”. Omul evadează din temnița egoismului și se dedică celuilalt, după modelul desăvârșitei fericiri a Persoanelor din Sfânta Treime.

Vorbe mari extraordinare, dar gândul mirilor având cununi împărătești aleargă mai adesea la masa ce urmează, la cheltuieli, la muzică, la fericirea de a fi împreună...Bizar lucru este că pe cât de fastuoasă va fi după „Biserică” serbarea ce urmează, uneori de milioane și milioane- pe atât de aproape este divorțul celor pe care bogăția îi năucește.

”Bărbatul este capul familiei, iar femeia este inima acesteia. Unirea dintre cap și inimă face ca dragostea dintre cei doi să fie desăvârșită, cum desăvârșită e unirea dintre HRISTOS și Biserica Sa.” Taină mare este căsătoria„fiindcă în mod tainic (nevăzut ), lucrează Duhul Sfânt”.

x

Un capitol de mare frumusețe, superb și emoționant este „Gânduri, pilde, sfaturi rostite la taina cununiei”.

Avem un cuvânt adresat tuturor participanților, unul pentru aleasa și frumoasa mireasă și altulp entru mire.

În această frumoasă plachetă, lucru rar, fiecare adresare pare săpată în granitul vorbirii, cu neputință a scoate vreo vocabulă, fără a deteriora sculptura maiestuoasă a adresării. Îndrăznesc a spune că aceste frumoase pagini sunt rod inspirator al Duhului Sfânt:

„Un bun creștin, totdeauna când pornește într-o călătorie sau începe un lucru, își îndreaptă primul gând la Dumnezeu, își face semnul Sfintei Cruci și zice „Doamne, ajută-mă...

Un început de drum, de călătorie, este și cel pe care voi, dragi miri, îl începeți astăzi. Îl începeți cu binecuvântarea Bisericii...”

„Când marele explorator Stanley i-a spus unui șef de trib cele zece porunci, acesta a zis:=Rămâi la mine și învață pe supuși aceste legi, iar dacă ei te vor asculta, voi fi cel mai fericit rege, iar țara mea va fi cea mai înfloritoare.”

„Taina Cununiei este cea mai frumoasă slujbă obștească după Sfânta Liturghie.”-

„Urmați pilda Maicii Domnului din textul Evangheliei citite astăzi, care la nunta din Cana-a spus„Faceți orice vă va spune El”.

„Feriți-vă de obiceiul faraonic de a vă ruga numai atunci când sunteți loviți de nenorocire, când necazul ne trece pragul casei, când boala ne țintuiește la pat și ne macină trupul...”

„Să-l găsiți pe Dumnezeu și atunci când razele binefăcătoare ale fericirii vă luminează viața.”

„Iubirea nu înseamnă să trăiți, fericiți până la adânci bătrânețe. Asta e doar în basme...Iubirea înseamnă să trăiți cu dragoste și înfruntând furtunile vieții împreună.”

Când principele finlandez Wasa a fost condamnat la închisoare perpetuă pentru trădare și deposedat de titlurile princiare, soția lui, Ecaterina Jagello, nu l-a părăsit. A cerut regelui să îndure și ea, alături de el privațiunea. „Liber sau închis, vinovat sau nevinovat, el rămâne soțul meu.”Pe inelele lor de căsătorie scria =Mors sola= (Numai moartea= să ne despartă)„Au rămas în închisoare 17 ani, până la moartea regelui Heinrich, când principele a fost eliberat.”

O altă cugetare sagace, din altă carte, spune că „dragostea nu înseamnă a te uita toată viața unul la altul, ci un bărbat și o femeie, care privesc împreună în aceeași direcție”.

„Nimic nu poate modela sufletul unui bărbat, decât femeia de lângă el” spuneSf. Ioan Gură de Aur

„Aleasă și frumoasă mireasă, alături de tine va fi de acum soțul tău...Bucură-te de el, mulțumește-i lui Dumnezeu pentru el, fii harnică, blândă și ascultătoare, nu fi cicălitoare, fă-l să se dorească acasă...Dacă Dumnezeu vă trimite bucurii, nu uitați să-i mulțumiți, iar de va îngădui să aveți necazuri,, nu uitați să-i cereți ajutorul și să le primiți cu supunere. Luați aminte la surorile Marta și Maria. Fiți cumpătați la mâncare, băutură și distracții. De la Marta învață să fii harnică și gospodină, iar de la Maria învață grija pentru mântuirea sufletului.”

„Dumnezeu i-a dat femeii și marele dar de a fi mamă. Copiii trebue să-i creștem nu doar pentru viața aceasta, ci și pentru patria cerească.”

Distinse Mire,

Dumnezeiescul Apostol Pavel ne învață pe bărbați să-și iubească soțiile „ca pe ei înșiși.”(Ef.5.13) „Cel ce-și iubește soția, pe sine se iubește.”, „HRISTOS și-a iubit Biserica Sa nu doar pe Tabor, în lumină și slavă, ci și pe Calvar.”

„Să fii bărbat la casa ta!”

„Față de soția pe care ți-a dăruit-o Dumnezeu, poartă-te cu mare atenție: învață s-o cunoști, dovedește-i sinceritate și dragoste, apăr-o, ocrotește-o, n-o neglija și fiți model de familie creștină în localitate și societatea în care trăiți...Ferește-o de greutăți peste puterile ei fizice, ca să nu îmbătrâneascvă înainte de vreme. Să nu te întorci acasă beat, murdar, întinat și păcătos. Intră în casa ta ca într-o Biserică sfințită...Intră în casa ta cu chipul blând și senin. Zilnic, scoate în evidență strădaniile soției tale. Nu uita că lângă un bărbat de succes stă totdeauna o femeie puternică.”(Întrebat de un ziarist ce ar face dacă și-ar retrăi viața, Winston Churchill a răspuns=Aș dori să fiu încă o dată soțul doamnei Churchill.”)

„Nu este bărbat adevărat acela care-și vorbește defăimător soția în societatea altora.”

„Ești responsabil pentru fericirea soției tale".

„Orice amărăciune, mânie, furie, țipăt și blasfemie și orice răutate să piară dintre voi. Fiți în schimb buni unii cu alții, iertându-vă unii pe alții, așa cum v-a iertat Dumnezeu întru IISUS HRISTOS.

Fiți credincioși unul altuia până la moarte. Fugiți de păcatul curviei. „Păstrați patul nunții neîntinat, iar pe adulteri îi va judeca Dumnezeu” spune Sf. Ap. Pavel la Evr.13. (Părintele Vasile include aici o povestioară cu mult tâlc.

„La Casa Regală , pe când trăia regina Maria un ostaș din gardă a poftit la frumusețea ei. Neavând de făcut ceva mai bun, cel dn gardă i-a mărturisit aceasta unui alt ostaș, care i-a spus toate acestea reginei. Ea l-a chemat pe nechibzuit și l-a întrebat:

-Ai nevastă?

-Am, să trăiți, majestate.

A poruncit apoi majordomului să-i aducă două pahare cu apă. După ce i-au fost așezate pe masă, regina i-a spus:

-Uită-te bine la aceste două pahare. Cum e paharul acesta, așa e și celălalt. Cum e nevasta ta, așa sunt și eu. Nu mă pofti, că eu nu-ți dau nimic în plus față de nevasta ta.

-Am înțeles. Să trăiți, majestate!”

Un alt exemplu, antic de fidelitate conjugală legendară este cel al Penelopei, din „Odiseea” lui Homer.

Placheta de sfaturi a Părintelui Vasile Beni este exemplar de utilă și folositoare oricărui suflet, în primul rând fiindcă valorifică înțelepciunea dumnezeiască pentru cel mai important și mare segment al vieții omenești: cel din zenitul vieții noastre.

Cea mai rapidă ridicare spirituală a cuiva se face învățând și pe alții. Ca și alți vrednici slujitori de la Sfintele altare, părintele Vasile Beni face dovada frumuseții vieții creștine, umplându-ne sufletul cu flori, cu florile credinței, dragostei de Dumneseu și de semeni.

(Cineva a întrebat odată o albină:

„-Ce-ai văzt astăzi?”

-Ah!! Flori, numai flori. Atîtea flori!”

Întrebă și o musscă

•  
  • Ce-ai văzut azi?
  • Ah!! Numai murdărie și putreziciune!”)

Dumnezeu -singurul cu adevărat bogat în Univers, cum spun adesea- va răsplăti truda duhovnicească a slujitorilor săi, cei care lucrează cu talantul încredințat cu timp și fără de timp, ca și cum Stăpânul HRISTOS ar veni chiar astăzi, să le ceară socoteală.

Prof. Vasile Găurean

PS. Are și George Călinescu un roman „Cartea nunții”, însă mărturisesc a fi citit cartea Părintelui cu mult mai multe satisfacții intelectuale.