(Interviu) Pr. Vasile Beni: Să ne pregătim de Paşti prin post, spovedanie, iertare şi fapte bune

Rep.: - În Postul Mare a apărut volumul „Popasuri duhovniceşti la duminici şi sărbători”. Este al treilea volum editat de părintele Vasile Beni. „La început a fost cuvântul” este primul volum, care a fost tipărit într-un număr de 2000 de exemplare, în aceste vremuri când scriitorii scot 100-200 de exemplare, iată, „Cuvântul de învăţătură” se trece mult mai bine, oamenii doresc să aibă asemenea cărţi în casa lor, pentru sufletul lor; a doua carte a fost „Să ne facem timp şi pentru suflet”, carte care a apărut în 3000 de exemplare şi, tot în 3000 de exemplare a apărut şi cartea „Popasuri duhovniceşti la duminici şi sărbători”.  În urmă cu câţiva ani, la cotidianul „Răsunetul” a debutat rubrica „Logos” a părintelui Vasile Beni care creionează în fiecare duminică şi în fiecare sărbătoare Tainele Evangheliei în suplimentul ziarului nostru. Rubrica părintelui Beni este una dintre cele mai citite din paginile ziarului. Oamenii mai au nevoie şi de cuvinte de înţelepciune. Cum a apărut cea de-a treia carte?

            Pr. Vasile Beni: - În primul rând vreau să vă mulţumesc că mă găzduiţi în paginile ziarului „Răsunetul” prin care, aşa cum credincioşii din fosta Parohie Sângeorzu Nou spuneau: „Părinte, ai plecat de la noi dar, totuşi, ai rămas prin predicile pe care le citim în fiecare duminică şi în sărbătoare atât în ediţia tipărită, cât şi în online-ul ziarului „Răsunetul”.  Revenind la întrebarea dumneavoastră, aş vrea să mulţumesc domnului Alexandru Simionca, managerul firmei Îndemânarea care, într-o duminică, după ce am coborât din amvon, de la predică, mi-a spus că îmi citeşte articolele din ziarul „Răsunetul” şi că ar dori să mă sponsorizeze să public o carte şi că atât de multe lucruri i-a dăruit bunul Dumnezeu încât el şi familia lui nu trebuie decât să îi mulţumească. Aşa a apărut această carte, bineînţeles, aşa cum am spus, prin găzduirea articolelor pe care eu le trimit în fiecare duminică şi în sărbători şi prin sponsorizarea acestei minunate şi bune familii.

            Rep: - Iată că oamenii de afaceri se îndreaptă şi către biserică şi spre susţinerea culturii, a religiei şi a cărţilor, acest lucru fiind un câştig. Dincolo de cuvintele dumneavoastră de învăţătură, o parte a cărţii este dedicată liricii, cu câteva poezii frumoase. Printre ele este şi o poezie dedicată colegilor de altar. Cum de v-aţi gândit să le dăruiţi o poezie?

            Pr. Vasile Beni: - „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru că mi-a rânduit să slujesc cu preoţi foarte vrednici, pregătiţi din punct de vedere teologic, dar şi din punct de vedere moral, pentru că sunt oamenii care îi apropie pe credincioşi de Sfânta Biserică. Vreau să spun că am foarte multe lucruri de învăţat de la dânşii şi îmi sunt model. Părintele profesor Nicolae Feier şi-a lansat săptămâna trecută o carte frumoasă „Strămoşii neamului românesc”, o carte plină de învăţături, într-un format mare de 700 de pagini. Dânsul are în jur de 20 de cărţi tipărite, iar părintele protopop, de asemenea, are în jur de zece cărţi tipărite şi, să nu uităm, amândoi sunt realizatori de emisiuni – „Lumină lină” şi „Actualităţi religioase”.

            Rep: - Toţi trei sunteţi implicaţi în în această parte a media, dumneavoastră la ziarul „Răsunetul”, iar dânşii la AS TV, televiziunea bistriţeană şi, împreună, duceţi cuvântul sfânt, din biserică, şi acasă la oameni, lucru foarte, foarte important. În acelaşi timp, sunteţi colaboratori de nădejde al radioului „Renaşterea”. Pentru că suntem într-o perioadă a Postului, cum este Biserica zilele acestea, vin creştinii spre dumneavoastră?

            Pr. Vasile Beni: - M-aş opri la un exemplu, ieri, când dumneavoastră, în zori de zi, v-aţi făcut timp pentru  a veni la Sfânta Biserică pentru a vă spovedi şi pentru a vă împărtăşi. De aceea vrem să apreciem acest lucru pentru că, intelectualii în biserică au un rol covârşitor pentru că ne sunteţi pildă şi model. Aţi văzut mulţimea de oameni care aşteptau cu răbdare să se spovedească şi să se împărtăşească.

            Rep.: - M-am bucurat tare mult să văd cum au primit bistriţenii vineri pe Preasfinţitul Benedict Bistriţeanul, de-al nostru, după cum s-a spus şi în predică, la Liturghia Darurilor înainte sfinţite şi cât de frumoasă a fost acea liturghie. La cuvântul Preasfinţitului, soarele a venit pe altar şi pe chipul tuturor preoţilor de acolo. Vor mai fi asemenea surprize. Cu siguranţă, şi de Paşti, vom avea binecuvântarea Mitropolitului nostru, la fel ca în fiecare an. Singurul an mai atipic a fost anul trecut, dar şi atunci am primit binecuvântarea.

            Pr. Vasile Beni: - Biserica noastră este o biserică vie, aţi văzut mulţimea de oameni chiar şi de la începutul zilei, cum vin la Sfânta Biserică, se închină unii dintre dânşii, participă chiar şi la Sfânta Liturghie, iar pe urmă se duc la serviciu, la locul de muncă, pentru a-şi putea câştiga pâinea cea de toate zilele.

            Rep.: - Aveţi dumneavoastră un salut foarte frumos, şi când ne întâlnim, şi la telefon, „Să ne trăiţi” care spune foarte multe lucruri. Să fim sănătoşi în aceste vremuri şi să avem credinţă în bunul Dumnezeu. Părinte, cât de important este să ne oprim din timpul acesta  - ne-a făcut acest virus să ne mai oprim puţin – când alergăm după cele lumeşti şi mai puţini facem aceste popasuri duhovniceşti aşa cum ar trebui. Cât de important este să mai poposim şi în Biserică, să mai dăm un răgaz şi sufletului?

            Pr. Vasile Beni: - Vedeţi, fiecare, în viaţa de zi cu zi, are o listă a priorităţilor. Dar cred că, în primul rând, ar trebui ca în viaţa şi în familia noastră să fie prioritar bunul Dumnezeu. Dimineaţa să-i mulţumim pentru că ne-a mai dăruit încă o zi şi să-i cerem ajutorul pentru a călători în ziua respectivă, iar la ceas de seară şi de lumină lină să-i mulţumim pentru toate binefacerile revărsate, soţul să-i mulţumească pentru soţie, soţia pentru soţ, copiii pentru părinţi, părinţii pentru copii şi exemplele pot continua, pentru că bunul Dumnezeu ne-a ajutat să ne mai revedem. De asemenea, dacă trupul are hrana lui, şi sufletul are hrana lui, iar această hrană se găseşte în Sfânta Biserică, la dumnezeiasca şi Sfânta Liturghie pentru că Biserica este un loc sfânt şi sfinţitor, biserica ne oferă numele de creştin, ne oferă credinţa mântuitoare, ne oferă Sfintele Taine, ne oferă comuniunea cu cei plecaţi din această lume, ne oferă Sfânta Liturghie, iar Sfânta Liturghie ni-l oferă pe darul darurilor care este Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.

            Rep: - De fiecare dată, în perioada Postului, v-am întrebat cât de important este ca măcar o dată – noi spunem că de câte ori simţim nevoia – dar măcar o dată pe an să mergem să ne spovedim şi să ne împărtăşim.

            Pr. Vasile Beni: - Spovedania, mărturisirea sau pocăinţa, căinţa este părerea de rău pentru păcatele pe care noi le-am săvârşit. Este foarte important pentru că, în fiecare zi, greşim, atât înaintea bunului Dumnezeu, dar şi înaintea aproapelui nostru. Prin spovedanie, noi ne împăcăm cu bunul Dumnezeu, ne împăcăm cu aproapele nostru. Spovedania aduce o eliberare de păcatele pe care noi le-am săvârşit şi, bineînţeles, culminează  cu Sfânta Împărtăşanie, cu unirea cu Trupul şi cu Sângele Mântuitorului care se dă spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci.

            Rep.: - Aşadar, este foarte important pentru fiecare dintre noi ca măcar o dată pe an să mergem şi să avem grijă şi de sufletul nostru, să-i dăm hrană şi sufletului pentru că pentru trup ne găsim tot timpul din lume ca să-l hrănim. Să dăm hrană şi sufletului nostru.

            Trăim vremuri atipice, pe cei credincioşi i-a făcut şi mai tari, şi mai puternici şi cu şi mai multă credinţă şi speranţă în cel de sus dacă într-adevăr au un suflet care are nădejde întru Dumnezeu.

            Pr. Vasile Beni: - În viaţa de zi cu zi avem parte şi de bucurii, dar şi de lucruri pe care nu ni le dorim. A fost o perioadă foarte tristă şi, pe această cale vreau să mă mulţumesc că aţi fost alături de Sfânta Biserică prin mesajul creştin, prin predicile sau meditaţiile pe care le-am trimis la ziar şi să ştiţi că oamenii - şi dumneavoastră mi-aţi spus acest lucru - se hrăneau oarecum, citeau foarte mult mesajul transmis, mesajul religios în acea perioadă în care nu puteau să vină la Sfânta Biserică.

            Rep.: - Semnele pentru anul acesta arată că vom putea veni la Biserică, respectând distanţarea, respectând toate regulile, dar ne vom putea bucura împreună, faţă de anul trecut, când a fost cel mai trist an şi pentru noi, şi pentru Biserică, şi pentru preoţi, când efectiv nu am putut participa la Înviere. Ce înseamnă familia în zilele noastre, cum ar trebui să privim această noţiune de familie?

            Pr. Vasile Beni: - Frumoasă şi bună întrebare. Sfântul Ioan Gură de Aur numea familia ca fiind Biserica cea mică sau Biserica din casă. Familia este celula de bază a societăţii – tata, mama şi copiii. Are un rol foarte important în viaţa fiecăruia dintre noi şi totdeauna trebuie să ne raportăm la părinţii noştri, să ne aducem aminte cum s-au comportat şi ce sfaturi ne-au dat. În puţine cuvinte, părinţii noştri, chiar dacă nu au avut şcoală, ne-au învăţat cum să ne comportăm  - să fii cuminte, să fii de omenie, să nu mă faci de ruşine – şi să ai credinţă în bunul Dumnezeu.

            Rep.: - Să avem credinţă în bunul Dumnezeu că doar El este cel care ne ţine cu binecuvântarea Lui uniţi. Întotdeauna, într-o familie puternică, într-o familie realizată, un rol important îl are şi mama, nu doar tatăl, pentru că sunt convins că preoteasa Simona a fost mereu alături de dumneavoastră şi de fete pe acest drum.

            Pr. Vasile Beni: - Întotdeauna, preoteasa sau soţia are un rol foarte important în viaţa de familie. Eu aş numi-o ca fiind un înger păzitor. Dacă ne uităm atât la soţie sau la mamele noastre au un desfăşurător nevăzut. Dacă ne gândim la ziua de duminică, fiecare femeie sau fiecare mamă sau soţie s-a gândit cu ce să ne îmbrăcăm, ce mâncare să ne facă. Pentru a ne face fericiţi pe toţi din casă i-a luat ceva timp, şi nu doar timp, ea a pus şi suflet pentru ca noi, cei ai casei, să fim fericiţi. Şi, aşa cum am spus, soţia, pentru fiecare dintre noi, este un înger păzitor. În această carte, la sfaturile care se dau la miri, pentru că există şi o predică la Taina Sfintei Cununii, am amintit şi de Churchill, premierul britanic care, în cel de-al doilea mandat, într-o seară, când se plimba cu soţia Clementine prin Londra, s-au întâlnit cu un măturător de stradă cu care soţia acestuia a stat de vorbă. Foarte mirat, premierul a întrebat-o cine este şi cum de a stat de vorbă cu ea. Aceasta i-a spus că, pe când erau adolescenţi, el era îndrăgostit nebuneşte de ea, la care primul ministru Churchill i-a răspuns, mulţumit de sine: „Vezi, dacă te-ai fi căsătorit cu el ai fi fost acum soţia unui măturător de stradă”, Atunci, Clementine s-a oprit din drum, şi-a privit în ochi soţul şi i-a replicat cu binecunoscutul calm englezesc: „Nu, dragul meu, dacă m-aş fi căsătorit cu acest bărbat el ar fi devenit prim-ministrul Regatului Britanic”. De fiecare dată când sunt la predică sau când trimit articolele spre ziar să ştiţi că soţia mă verifică, de multe ori îmi atrage atenţia că am mai spus un lucru, să mai schimb, că mai caut, să mai citesc. Sunt bine venite aceste sfaturi pentru că, dacă eu citesc de 3-5 ori, poate fac şi greşeli, fără să-mi dau seama.

            Rep.: - Familia preotului este exemplu pentru întreaga comunitate. După cum vă cunosc şi după ritmul predicilor care apar în „Răsunetul” şi a predicilor din Biserică, şi după cererea din partea cititorilor, proiectul editorial va continua.

            Pr. Vasile Beni: - Doamne ajută! Să fie totul bine pentru că, aşa cum am spus, misiunea preotului este de a-l apropia pe om de Dumnezeu, de a-l pregăti pentru viaţa veşnică. Mă bucur că oamenii sunt doritori să se împărtăşească pentru că în Biserica noastră ortodoxă ne împărtăşim în mod real cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, dar ne împărtăşim şi pe calea cititului. Atunci când ascultăm predica sau Sfânta Evanghelie, Dumnezeu este cel care vorbeşte, iar când citim cărţile noastre de teologie, cu sfaturi duhovniceşti, căutăm să ne hrănim sufleteşte.

            Rep.: - Aveţi un program special acum, în Post? Ştiu că aveţi programul cu Maslu, cu Vecernia.

            Pr. Vasile Beni: - Rânduiala Bisericii noastre prevede ca în această perioadă a Sfântului şi Marelui Post să se oficieze în bisericile din oraş, în fiecare zi Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, de luni până vineri, Liturghia Darurilor înainte sfinţite, dimineaţa, de luni până joi, de la ora 7.30, iar vineri, de la ora 15.30, după-masă, iar de la ora 18.00, Taina Sfântului Maslu, de luni până joi Vecernia, iar sâmbătă şi duminică iarăşi Vecernia. În zilele de sâmbătă şi duminică, liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur sâmbătă şi a Sfântului Vasile cel Mare în zi de duminică.

            Rep.: - Pe lângă cuvintele de învăţătură ale părinţilor de la Biserica de la Coroana, vă puteţi bucura sufletul în această perioadă şi cu acele seri duhovniceşti care au loc vineri şi la care vin o serie de invitaţi.

            Pr. Vasile Beni: - Sunt şi Serile duhovniceşti pentru că ne preocupăm ca bunii noştri credincioşi să se împărtăşească cu cuvintele de învăţătură a marilor duhovnici, a preoţilor care sunt în mănăstiri, dar şi ai episcopilor noştri.

            Rep.: - Ştiu toate aceste lucruri pentru că sunt un apropiat al Bisericii de la Coroana, dar o ştiu şi foarte mulţi credincioşi care sunt ca o mare familie acolo care se cunosc şi sunteţi foarte apropiaţi de ei. Preoţii trebuie să fie apropiaţi de credincioşi. Un cuvânt, un mesaj de încurajare pentru credincioşii noştri în această perioadă a Postului.

            Pr. Vasile Beni: - Din punct de vedere material o să ne pregătim de sărbătoarea Sfintelor Paşti să nu ne lipsească nimic, pe cât se poate nouă şi celor dragi, dar să căutăm ca şi din punct de vedere spiritual să ne pregătim pentru această sărbătoare prin post, ajun, spovedanie, Sfânta Împărtăşanie, să le iertăm celor care ne-au greşit şi să încercăm să facem mai multe fapte bune.

            Rep.: - Faptele bune, până la urmă, sunt cele care contează. Mulţumesc, părinte!

            Pr. Vasile Beni: - Să ne trăiţi!