De 30 de ani, părintele Grigore Conea slujeşte la Biserica Sfânta Ana de la BIG

De aproape 30 de ani, părintele Grigore Conea este o prezenţă fizică şi spirituală la Biserica pe care considerăm că a ctitorit-o, Sfânta Ana din Bistriţa. El este acolo unde-i locul, în mijlocul credincioşilor, al parohiei, trăieşte realitatea împreună şi alături de cei pe care-i păstoreşte. O discuţie cu părintele iconom stavrofor Grigore Conea este o reală binecuvântare, atât pentru reporter, cât şi pentru cititorii ziarului nostru.

          Rep: - Să începem cu începutul, părinte. Aţi avut o chemare pentru slujire, pentru preoţie?

          Grigore Conea: - Eu sunt născut într-un sat cu totul special, Mireş, comuna Chiuza, un sat cu oameni foarte credincioşi. Îi datorez mult bunicului meu care mă lua de mână şi, duminica, mă ducea la Biserică. Şi mă învăţa rugăciuni, bătrânii noştri se rugau într-un fel cu totul deosebit. Mă uitam cu ochii mei de copil cum se roagă, cum trăieşte rugăciunea. Bunicul mi-a spus, văzându-mă că îndrăgesc biserica: tu o să te faci popă, iar atunci când o să slujeşti, eu am să fiu în biserică, tu n-o să mă vezi, mă ascund şi o să te privesc. Şi acum, după atâţia ani, îmi sunt vii în suflet vorbele bunicului meu şi de multe ori aici, în Biserică, mă uit, poate-poate, o să-l zăresc.

Rep.: - Aţi încercat, fiind un elev foarte silitor şi bun la învăţătură, să daţi la Pedagogie, la Năsăud...

Grigore Conea: – Da, aşa este, dar neuitând de porunca bunicului, m-am îndreptat spre Teologie. Am urmat Seminarul Teologic la Cluj, apoi Facultatea la Sibiu. Am fost o generaţie foarte bună, au spus-o profesorii noştri. S-a făcut carte atunci.

Rep.: - Aţi fost printre fruntaşii promoţiei, poate chiar şef de promoţie, aşa cum îmi spunea un fost coleg.

Grigore Conea: - Nu vreau să fiu lipsit de modestie, am fost între primii, ceea ce mi-a permis ca la terminarea studiilor teologice să-mi aleg o parohie foarte bună, într-o localitate cu totul specială.

Rep.: - Cea de la Monor, nu-i aşa?

Grigore Conea: - Aşa este. Am fost hirotonit de către vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Teofil pe seama Parohiei Ortodoxe Monor, acolo unde trăiesc români credincioşi, oameni de mare omenie. Eram la începutul pastoraţiei, cu familie, soţia fiind învăţătoare, navetistă la Sebiş. O navetă destul de dificilă la vremea respectivă. Dar au trecut anii, am slujit aici, la Monor, 11 ani. Imediat după Revoluţie, credincioşii bistriţeni, mulţi la număr, au solicitat construirea unei biserici şi în zona de jos a Bistriţei. Atunci, în municipiu erau doar două lăcaşuri de rugăciune – Biserica de la Coroana şi Catedrala de pe Odobescu. Şi în urma unui examen – concurs, am venit la Bistriţa cu misiunea directă de la ierarh de a ridica o nouă biserică în zona Big a Bistriţei. În tot acest timp, am slujit la Biserica Sfinţii Trei Ierarhi împreună cu colegii Ioan Bartoş, Liviu Şugar şi vrednicul de pomenire Victor Făgăraş, pe care-l înlocuisem eu la Monor.

Rep.: - Concomitent cu slujirea duhovnicească, aţi făcut toate demersurile pentru începerea lucrărilor şi construirea noii biserici.

Grigore Conea: - A ridica o biserică nu este un lucru uşor. E o mare răspundere, dar rezultatul final te încarcă de o imensă bucurie, atât tu, ca preot, dar mai ales pentru credincioşii tăi. Am pornit de la – poate nu vă vine să credeţi – cu suma de 200 lei. Dar, când este credinţă şi dorinţă, când ai oameni de ispravă, faci şi imposibilul. La 9 decembrie 1990, a fost sfinţită piatra de temelie a noii biserici de către actualul arhiepiscop de Alba Iulia, Irineu. De ce 9 decembrie, poate mă întrebaţi. Fiindcă este ziua de zămislire a Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana şi tot atunci se face pomenirea Sfintei Proorociţe Ana. O sărbătoare mare pentru noi şi nu numai. Astfel că, prin rugăciune şi muncă, cum se spune, Ora et labora, am ajuns ca Biserica să fie gata, iar la 10 decembrie 2006, să fie sfinţită de vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu care spunea atunci că sfinţirea unei biserici este un moment solemn ce se întâmplă la câteva sute de ani o dată.

Rep.: - Duminica şi în sărbători, Biserica este plină, afară, de asemenea, sunt mulţi credincioşi. De ce credeţi că vin enoriaşii la Biserică, cum îi atrageţi? Care este relaţia dintre preot şi credincioşi?

Grigore Conea: - Aşa este. Ne bucurăm mult. Dar vreau să spun că, enoriaşii vin către noi , la Biserică, nu să ne vadă pe noi, pe preoţi, ci ca să ne rugăm împreună, să primim în dar Cuvântul Sfânt al Evangheliei. Preotul este un călăuzitor, un îndrumător spre împărăţia lui Dumnezeu. Preoţia nu este o meserie oarecare, ea este slujire. Noi, preoţii, suntem datori a-i sluji pe oameni, să fim alături şi împreună cu ei în toate momentele importante ale vieţii. Într-adevăr, Biserica este plină. Şi afară e multă lume. Noi trebuie să zidim în sufletul oamenilor, Biserica zideşte, trebuie să-i hrănim cu Cuvântul Sfânt al Evangheliei lui Hristos pentru ca „viaţă să aibă şi mai multă să aibă”. Preoţii, noi aşadar, avem o imensă răspundere şi ea cuprinde zidirea Templului lui Hristos, care sunt credincioşii. De aceea, noi, preoţii, şi mă includ şi pe mine, menţinem o strânsă legătură cu enoriaşii şi, cum mai spuneam, suntem alături de ei, fiindcă, zicea un învăţat francez, că în fiecare parohie există un om care este al tuturora şi acel om este preotul.

Rep.: - Domnule părinte, pandemia asta parcă n-are sfârşit. Vine val după val. Dar cu toate acestea, Biserica de la Big este plină, cu respectarea regulilor sanitare impuse. Ce rol are în acest context Biserica şi preoţii?

Grigore Conea: - Acelaşi pe care l-a avut dintotdeauna. Să fie un lăcaş de rugăciune, să ne rugăm împreună fiindcă rugăciunea face minuni. Ne rugăm împreună, asta e misiunea şi răspunderea preotului. Aşa cum spunea Sfântul Apostol Petru, „păstoriţi turma lui Dumnezeu dată în paza voastră, nu cu silnicie ci cu voie bună, nu pentru câştig urât ci din dragoste. Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste biserici ci pilde făcându-vă turmei” (1 Petru 5 1-3).

Rep: - Preotul este un slujitorul lui Dumnezeu şi al credincioşilor. Este misiunea lui de căpetenie. Dar, în viaţa civilă ce face, cum este părintele Grigore Conea?

Grigore Conea: - Aş spune un lucru care pare surprinzător pentru unii, şi anume, eu sunt un om atipic, adică, îmi place să fac de toate, să citesc mult, de la filozofie, teologie, până la literatură, fiindcă, spunea cronicarul „nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor”. Îmi place să schiez, să pescuiesc, să lucrez la câmp să fac de toate plăcute lui Dumnezeu , citez: „de aceea ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi” (Pavel 1 Corinteni 10-31).

Rep.: - Ce vă doriţi acum, la început de an?

Grigore Conea: - Îmi doresc să fiu sănătos împreună cu familia mea, soţia pensionară, doi copii şi doi nepoţi, un ginere fiind preot, îmi doresc să-i pot sluji în continuare pe cei pe care îi am spre păstorire şi vreau să fiu acelaşi slujitor al oamenilor, aşa cum Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă: „Fii pildă credincioşilor tăi cu cuvântul, cu viaţa, cu dragostea, cu credinţa”.