La Biserica „Sf. Ana” – o frumoasă comuniune întru slujire, o atmosferă de înaltă trăire duhovnicească

În noaptea dintre ani şi în prima zi a lui 2017, Biserica cu hramul „Sfânta Ana” din Bistriţa a devenit neîncăpătoare. Aici, în duminici şi în sărbători, spaţiul din faţa Sfântului lăcaş de rugăciune este ticsit de lume, de oameni din Bistriţa şi de mai departe, care vin să asculte şi să se hrănească din Cuvântul Evangheliei. Slujesc aici doi preoţi cu mult har şi dar duhovnicesc, preoţi care „nu se sfătoşesc” ci, cu smerenie şi cu evlavie, sădesc în sufletul credincioşilor învăţătura lui Hristos, care este un izvor nesecat de apă vie. Părintele Grigore Conea şi colegul întru slujire, preotul Tudor Ioan Bechiş, amândoi ridicaţi la rangul de iconom stavrofor, păstoresc aici devenind doctorul sufletesc pentru turma cuvântătoare încredinţată spre a o conduce pe calea mântuirii. Sunt, o spun cei ce îi ascultă şi le cer sfatul, că aici, cei doi slujitori ai altarului se îngrijesc cu multă dragoste şi smerenie de sufletul credincioşilor îndrumându-i şi povăţuindu-i spre săvârşirea binelui. Se îngrijesc de ei, de viaţa lor, oferindu-le în permanenţă pâinea pentru suflet.
Biserica de la Big, cum mai este denumită, este cel dintâi lăcaş de rugăciune ridicat în Bistriţa după 1989. Ctitorii de început au fost preoţii Catedralei „Sfinţii Trei Ierarhi”, respectiv Ioan Bartoş, Liviu Şugar, Victor Făgăraş şi Grigore Conea, actualul paroh. Şi, astfel, la 9 decembrie 1990, a fost sfinţită piatra de temelie de către arhiepiscopul Irineu, şi i s-a dat hramul „Sfânta Ana” (ideea aparţinându-i fostului prefect Gheorghe Groşan), fiindcă în această zi o prăznuim ca aducere aminte a zămislirii Maicii lui Dumnezeu în pântecele maicii sale Sfânta şi dreapta Ana şi, tot la 9 decembrie se face pomenirea Sfintei proorociţe Ana. Şi, rând pe rând, au început demersurile, materiale şi scriptice, pentru edificarea noului lăcaş de rugăciune. O dată pe care părintele Conea o ţine minte a fost anul 1992, când s-a turnat fundaţia. Cu 200 de lei disponibili s-a purces la muncă, fiind înconjurat de oameni cu totul excepţionali, cum este inginerul Viorel Cotuţiu, consilier parohial, care a fost un adevărat motor al demersului întru ridicarea bisericii. Nu au fost sponsori foarte bogaţi, ci de la mulţi s-au adunat câte puţin, cu bănuţul văduvei s-a reuşit să se ridice o impresionantă biserică, împodobită ca o mireasă pentru mirele Iisus Hristos. De fapt, la intrarea în biserică sunt menţionaţi donatorii şi binefăcătorii sfântului locaş întru slava lui Dumnezeu şi mântuirea noastră. A venit ziua de 10 septembrie 2006, când biserica a fost sfinţită de vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu care a spus atunci, printre altele: „Sfinţirea unei biserici este un moment solemn ce se întâmplă la câteva sute de ani o dată”.
De atunci, cei doi preoţi transmit credincioşilor hrana cea duhovnicească, bucuria întâlnirii cu Mântuitorul Hristos. E o atmosferă de mare comuniune sufletească izvorâtă din vocea părintească, caldă şi înţeleaptă a slujitorilor altarului. Întrebându-i de ce vin în număr aşa de mare credinioşii la biserică, am primit un răspuns simplu: „Nu ca să ne vadă pe noi, ci în primul rând pentru a ne ruga împreună şi a primi în dar cuvântul evangheliei”.
Părintele Conea, absolvent al Facultăţii de Teologie din Sibiu, a slujit, vreme de 11 ani la Monor, acolo unde a lăsat urme în sufletele credincioşilor, apoi patru ani la Sfinţii Trei Ierarhi din Bistriţa. Părintele Bechiş este tot absolvent de Sibiu, după ce a slujit un an şi jumătate în satul Mitropolitului Andrei, Oarţa de Sus, s-a transferat în Parohia Galaţii Bistriţei, unde a păstorit vreme de 18 ani. În timpul acesta, în anul 2003, s-a resfinţit biserica parohială, devenind o bijuterie ortodoxă. Din anul 2010, slujeşte la Biserica „Sfânta Ana”, alături şi împreună cu părintele Conea.
Preoţii de la „Sfânta Ana” sunt pentru credincioşi nu pentru ei înşişi. O frumoasă comuniune întru slujire, o atmosferă plăcută, de înaltă trăire duhovnicească se petrece aici de când preoţii Conea şi Bechiş zidesc cuvântul lui Dumnezeu în inimile şi sufletele miilor de enoriaşi.