Mesaj către Domnia Sa, col. (r) ing. prof. Ioan Vlaic, la împlinirea vârstei de 90 de ani

Născut la 9 iulie 1925, în satul Gledin, judeţul Bistriţa-Năsăud. A urmat cursurile primare în satul Gledin, liceul în Aiud şi Bistriţa. Este absolvent al Academiei Militare şi al Institului de Construcţii Bucureşti. După absolvire a îndeplinit funcţia de profesor în Academia Militară.
Deşi naturalizat în Bucureşti, nu a uitat de iarba verde de acasă, de la Gledin. Domnia Sa spune: „Satul natal îl porţi cu tine oriunde ai fi. Satul natal e-n tine când eşti departe, iar când te apropii, tremuri de dor. Eu am plecat demult din sat, fără să-l uit, cum să te uiţi pe tine însuţi!“
Domnul prof. Vlaic a scris trei cărţi şi una este în lucru despre Gledin şi gledinari:
„Gledinul, sat românesc din Nordul Transilvaniei, jud. Bistriţa-Năsăud“, Ed. Ars Docendi, Bucureşti 2003,
„Gledinul, satul în care s-a născut Sf. Pahomie“, Ed. Ars Docendi, 2008, „Gledinul, legende şi adevăr“, Ed. Ars Docendi, Bucureşti 2009 şi în curs de editare lucrarea „Gledin 700“.
Eram în clasa a treia (2008), când domnul prof. Vlaic a venit la şcoală ca să se intereseze de câţi elevi mai suntem şi cum învăţăm. Cu acest prilej ne-a făcut mai multe fotografii pe care ni le-a trimis la şcoală, cadou.
Eu şi colegii din clasa a treia i-am trimis o scrisoare de mulţumire. Domnia Sa a fost impresionat de conţinutul scrisorii, dar decepţionat de ortografie. Atunci s-a hotarât să mă ajute la învăţătură. Dar cum? Eu eram în Gledin şi dânsul în Bucureşti. Mi-a propus să mă ajute prin telefon şi eu am acceptat. La început a fost greu, dar cu priceperea, răbdarea, şi perseverenţa domnului prof. Vlaic, am reuşit să mă obişnuiesc şi am înţeles ca şi cum aş fi fost în clasă. Am făcut matematică şi română aproape în fiecare zi, la ora 19, timp de 6 ani. Mai greu mi-a fost la geometrie.
Îmi amintesc de faptul că dumneavoastră m-aţi ajutat încă din clasa a treia să fiu mai silitoare, să iubesc cartea, să înţeleg şi să iubesc limba română. Tot timpul ne spuneaţi că numai învăţând vom putea scăpa de munca grea şi istovitoare de la ţară. Multă răbdare aţi avut cu noi să ne meditaţi prin telefon. Pe mine 6 ani, iar pe sora mea, Cristina, 5 ani şi meditaţiile continuă şi în prezent. Nu ne-am supărat când ne-aţi certat că nu suntem atente, sau că nu ne-am făcut temele. Pe lângă faptul că ne-aţi meditat fără bani, ne-aţi făcut şi diverse cadouri.

Nu ştiu cum v-am putea răsplăti pentru tot ce a-ţi făcut pentru noi, dar vreau să ştiţi că vă purtăm în suflet mereu, atât noi elevele dv., cât şi toată familia şi aveţi un loc în fiecare rugăciune pe care noi o facem. Nici nu ştiţi cât de mult vă aşteptăm să veniţi vara la Gledin să facem ore, să vă aducem jântiţă şi urdă, să facem fotografii, să ne uităm la TV la „Violeta“ şi câteodată să jucăm de-a v-aţi ascunselea.
Cu ocazia acestei zile speciale pentru dv., împlinirea a o sută de ani fără zece, ani frumoşi dedicaţi învăţământului, ajutorării copiilor la învăţătură şi istoriei satului nostru al cărui fiu şi cetăţean de onoare sunteţi, vă doresc numai şi numai sănătate! ( Alina)
Aştept cu nerăbdare să veniţi la Gledin pentru a povesti şi pentru a putea face meditaţii mai uşor, deoarece la telefon este foarte greu (numai să ţii receptorul la ureche o oră întreagă, încă este un efort) atât pentru mine cât, mai ales, pentru dumneavoastră.
Vă mulţumesc din suflet pentru tot ajutorul dat la învăţătură şi pentru atenţiile şi cadourile primite ca să învăţ mai bine. La mulţi ani! (Cristina) Vreau să vă mai spun că am fost la oi şi Mieluţa mi-a spus că abia vă aşteaptă să o vedeţi cât este de frumoasă.
La mulţi ani, domnule profesor Ioan Vlaic! Abia aştept să veniţi la Gledin, să facem ore dar, din când în când, să ne mai şi distrăm. Chiar dacă voi merge la fân, o să fac în aşa fel încât să vin şi la ore. Vă îmbrăţişej
(Ioana)

.

Domnule prof. Ioan Vlaic, toată familia Moţoc vă urează să aveţi parte de sănătate şi de tot binele din lume. Dumnezeu să vă ţină de acum înainte mulţi ani sănătos şi să puteţi să ne mai ajutaţi la învăţătură, că este foarte greu.
Cu respect, consideraţie şi mulţumiri:
Eleva Alina Moţoc în cls. a 11-a la Liceul „Andrei Mureşan“, Bistriţa
Eleva Cristina Moţoc în cls. a 8-a la Gimnaziul „Paul Tanco“ din Monor
Eleva Ioana Moţoc în cls. a 4-a la Şcoala Generală „Emil Păcurar“ Gledin.