Micii exploratori în Pădurea Schullerwald, Grupa „Albinuțelor” la vânătoare de comori… în natură!

Săptămâna Verde a fost pentru noi o ocazie minunată să ieșim din sala de grupă și să descoperim lumea înconjurătoare cu pași mici, curioși și plini de entuziasm. Astfel, alături de copiii din grupa mică „Albinuțele”, am pornit într-o aventură în mijlocul naturii – o vizită în Pădurea Schullerwald – un loc de poveste, situat la marginea orașului, unde liniștea, aerul curat și diversitatea naturii creează un adevărat laborator în aer liber, unde am organizat o activitate specială intitulată „Vânătoarea de comori”. Nu a fost vorba despre o vânătoare obișnuită, ci despre o incursiune în lumea naturală, în care „comorile” au fost reprezentate de tot ceea ce ne înconjoară: mușchi de copaci, frunze de diferite forme, culori și texturi, insecte ascunse printre frunze, păsări zburătoare și sunetele pădurii.

Înainte de plecare, am discutat cu copiii despre regulile unei excursii în natură: cum ne comportăm în pădure, de ce este important să nu rupem plantele, să nu deranjăm viețuitoarele și cum putem observa în liniște pentru a descoperi cât mai mult. Fiecare copil a primit o lupă, un binoclu și o mică „hartă” simbolică a comorilor pe care urma să le caute.

Copiii erau vizibil entuziasmați: „Mergem la pădure!”, „Caut comori!”, „Poate găsim o ciupercuță!”. Micii noștri exploratori au pășit în pădure cu ochii larg deschiși și cu inima pregătită de aventură.

Am început cu o scurtă plimbare prin pădure, unde i-am încurajat să asculte sunetele pădurii: păsările, vântul printre crengi, frunzele care foșnesc sub pași. Copiii au învățat să fie atenți, să meargă încet și să caute în jurul lor „comori”: frunze căzute, crenguțe, mușchi moale pe trunchiurile copacilor, gâze mici, pietricele colorate sau chiar pene de pasăre.

Pentru ei, fiecare descoperire a fost o bucurie sinceră. Cu lupa au analizat un melc care se mișca încet pe o frunză udă. Cu binoclul, au urmărit o pasăre care cânta sus, printre ramuri. Unii au găsit frunze de diverse forme, insecte, ciupercuțe, alții au descoperit mușchi moale și verde, „ca un covor pentru pitici”, cum a spus o fetiță.

La un moment dat, am observat un copac cu o scorbură. „Poate locuiește acolo un arici!”, a spus un băiețel. Imaginația copiilor a transformat pădurea într-un loc magic, unde fiecare colț ascundea o poveste.

            Activitatea a avut și un rol educativ: am vorbit, pe înțelesul lor, despre cum trebuie să avem grijă de pădure, să nu rupem florile, să nu speriem animalele, să nu lăsăm gunoaie. Copiii au înțeles că pădurea este „casa” multor vietăți și că noi suntem oaspeți acolo.

Ne-am jucat și jocuri simple – „Găsește….(frunze, insecte, melci, etc)”, „Caută ceva rotund”, „Ascultă și spune ce auzi” – prin care copiii au exersat observația, răbdarea și comunicarea.

La finalul activității, ne-am strâns într-un cerc, chiar în inima pădurii. Fiecare copil a avut ocazia să povestească ce l-a impresionat cel mai mult, ce „comoară” i-a atras atenția și ce a învățat din această experiență. Răspunsurile au fost sincere și emoționante: „Am văzut o furnică care ducea o frunză de două ori mai mare decât ea”, „Am ascultat ciripitul păsărilor și m-am simțit ca într-un film”, „Mi-a plăcut să folosesc binoclul și să văd pasărea de aproape!”, „pasărea care cânta” sau „mușchiul pufos” au fost doar câteva dintre „comorile” descoperite.

Toți au plecat cu zâmbetul pe buze, unii cu frunze presate în mână, alții cu povești pe care abia așteptau să le spună părinților.

Copiii au avut libertatea de a explora, de a pune întrebări, de a interacționa direct cu mediul natural. Fără table, fără cărți, fără ecrane – doar cu ochii larg deschiși și cu dorința de a învăța prin descoperire.

O zi simplă, dar de neuitat. Această ieșire a fost o ocazie minunată să-i conectăm pe copii cu natura, să-i lăsăm să observe, să atingă, să miroasă, să se minuneze. Pentru cei mici, natura este o sursă infinită de curiozitate și învățare. Și, poate cel mai important, am reușit să le oferim o zi în care s-au simțit liberi, fericiți și aproape de lumea naturală. Pentru unii a fost prima ieșire într-o pădure, pentru alții – prima dată când au folosit o lupă pentru a studia un gândac. Dar pentru toți, fără excepție, a fost o zi memorabilă, plină de învățături și bucurie.

Grupa „Albinuțelor” s-a întors în grădiniță cu obrajii îmbujorați, cu mintea plină de imagini frumoase și cu dorința de a reveni cât mai curând în pădure. Pentru că acolo, între copaci, au învățat una dintre cele mai importante lecții: natura e o comoară... dacă învățăm să o privim cu ochii mari și cu inimă curată.

Adevăratele comori nu se găsesc în cutii cu aur, ci în lucrurile simple, în viața care pulsează în jurul nostru, în fiecare frunză, insectă sau rază de soare care pătrunde printre crengile pădurii. Iar atunci când copiii învață acest lucru, învățăm și noi, adulții, să privim lumea cu ochi mai buni.

Educatoare Konț Daniela

Grădinița cu Program Prelungit nr. 6 Bistrița