În pădure, la încorporare

Iepurele şi Moş Martin au fost chemaţi prin ordin scris pe o frunză de platan de la măria-sa regele pădurii, respectiv Leul, la comisia de încorporare spre a face parte din garda pădurii. Bineînţeles că nu le plăcea ideea, fiindcă cine e nebunul care ar da libertatea pe ceea ce se numeşte ordine şi răspundere?

-Ce-i de făcut, măi Iepurilă? zise ursul foarte mâhnit.

-Băi, se umflă urecheatul, eu am auzit că oamenii care nu voiau să plece la război îşi rupeau sau îşi tăiau ceva din corpul lor şi erau declaraţi respinşi. Eu m-am gândit să-mi tai urechile, fiindcă la ce mai pot fi bun fără ele? Fac pariu că altfel, în gardă m-ar pune pe post de antenă.

- - Da, măi, dar eu, ca urs ce să tai? Coadă n-am de mult, urechile mi-s prea mici, dar cu aşa lipsuri tot nu m-ar lăsa la bârlog…Ce să fac? Să-mi nenorocesc poate o labă la picior…ştiu eu?

- Vine ziua examinării. Iepurele intră la examinare şi iese râzând cu gura până la urechile pe care nu le avea acum:

- -Martine! Am fost respins! Fără urechi nu le sunt de folos.

- Intră şi ursul, care şchiopăta, fiindcă-şi nenorocise rău o labă şi după vreo cinci minute iese.

- -Ai reuşit? întrebă curios foarte Iepurilă.

- -Da, măi! M-au respins zicând că…sunt prea gras. Păcat că mi-am nenorocit piciorul degeaba.