Mircea Măluț, un autor militant

Editorul, ziaristul, poetul, criticul literar și scenaristul Mircea Măluț a publicat în 2019, la Editura Limes din Cluj-Napoca, un volum de publicistică combatantă, intitulat „Topografii politice. O radiografie a crizelor României de azi”, „scris cu un gust amar - cum se exprimă pe coperta a IV-a – cu sentimentul că groparii țării, interni și externi, sunt mulți, sârguincioși și metodici, și care, cu siguranță, îi vor administra lovitura fatală, mai devreme sau mai târziu, dacă nu se va contura un grup salvator al nației, cu fibră patriotică autentică, gata de jertfă pe altarul național”.
Intelectual rasat, dl. Mircea Măluț trăiește intens un sentiment de amărăciune și lehamite când constată că „Scara valorilor (…) s-a inversat și suntem invadați de mediocrități foarte vocale: politice, culturale, sportive sau de altă natură”. Mai mult, o parte din mass-media, în cârdășie cu aceștia, dezinformează și manipulează nația aceasta dezbinată, bolnavă și îndobitocită de un regim comunist criminal, încât îți vine să urli de mâhnire și neputință. În majoritatea articolelor scriitorul ia atitudine față de tarele societății românești actuale, acuzând politicienii noștri de lipsă de viziune, marea majoritate fiind „fără caracter, fără principii, fără ideal”, căci „ei nu au nicio proiecție veritabilă asupra prezentului sau viitorului, țara/comunitatea lor nu merge mai departe de familie și prieteni, pentru care sunt capabili a tranzacționa orice”. În privința asta, paseismul scriitorului, cu iz interbelic, este justificat. Astăzi, nonvalorile, nulitățile au invadat instituțiile statului, „intelectualii au renunțat să mai fie pedagogii nației”, „mass-media a abdicat (…) de la misiunea sa fundamentală: informarea corectă și la timp a cetățenilor”, în schimbul unor favoruri meschine, unii așa-ziși ziariști „atotștiutori”, pseudoformatori de opinie, exponenți ai stahanovismului întârziat, vânzându-și bruma de talent rămas „pe fundul sacului” de pe vremea Împușcatului, au ajuns să răspândească cu cinism sfidător fake news fără un examen elementar de conștiință. Bunul- simț și adevărul umblă cu capetele sparte prin toate cartierele, în timp ce nostalgicii „plini de gazele” partidului unic rânjesc furioși prin cimitire, gări și piețe. Mai grav este că unii tineri (și nu sânt puțini), bătuți în cap de barosul ignoranței, ușor manevrabili, atinși de morbul manelelor, le calcă pe urme fără să discearnă binele de rău. O vină o poartă și televiziunea, care, în loc să contribuie la „formarea armonioasă, mai ales a tinerei generații”, se ocupă „de fashion, chiloței, de marginalii care se cred geniali dacă fac tumbe sau behăie tâmp în discoteci”.
Într-un articol, dl. Mircea Măluț pledează pentru crearea unui „departament special în cadru instituționalizat (…) de traducători care, în câțiva ani, să traducă tot ce noi credem că este util de promovat” (vezi Promovarea matricii noastre identitare – restanțe și deziderate), de la o Istorie a României și o Istorie a literaturii române, până la poeți și prozatori clasici și contemporani, filozofie, arte plastice și știință; în alt articol (Marea Sinteză și Noua Ordine Globală), propune ca „Energia, Educația, Sănătatea, Sectorul alimentar, Transportul, Resursele solului și subsolului (…), pe care le putem identifica să intre în gestiunea Statului”, cu alte cuvinte, „să fie naționalizate”. Interesantă este și propunerea ca atâta vreme cât în Parlamentul României se află 36 de deputați și 8 senatori parlamentari ai minorităților, în reciprocitate, țara de proveniență să acorde același statut minorității românești (vezi Minoritățile în ecuația reciprocității). Nu scapă atenției sale nici chestiunea ofițerilor acoperiți (tratată cu multă seriozitate), „după ce un jurnalist s-a autodenunțat ca făcând parte dintr-o astfel de structură” (Acoperiți, semiacoperiți și descoperiți), mai cu seamă când aceștia „tind să ocupe poziții administrative de conducere sau să facă politică…”. Un loc aparte îl ocupă afacerile dubioase ale grupului petrolier rus Lukoil (Portret de țară colonială), procesul de secularizare a societății românești (Secularizare și sacralizare), conceperea unor manuale școlare „consistente ca informație, compatibile cu vectori educativi (…), atractive, de așa natură încât, de pe băncile școlii, elevii să manifeste o reală plăcere a studiului” ( manualelor școlare), evenimentele din decembrie 1989 (Un sfert de secol de la Lovitura de stat din Decembrie 1989), atacul asupra sediului redacției publicației franceze Charie Hebdo și ecoul său în presa românească (Învățăm sau condamnăm și Manipulare, ipocrizie, cinism), tratatul de cooperare militară dintre Rusia și Iran (Reconfigurări geopolitice), sistemul bancar în fața crizelor financiare (Dictatura Banctocrației), Legea salarizării unitare (Marea nedreptate și Nedreptate și iresponsabilitate), Legea privind alegerile locale (Cine gândește haosul?), opinia cu privire la valul de imigranți și integrarea acestora în Uniunea Europeană (Derapaje democratice), propuneri cu privire la rezolvarea chestiunii „cărților” scrise în pușcăriile românești (Echinoxul lichelelor), reprezentarea femeilor în politică (Cote versus Egalitate), legile educației (Autostrada Educației), Ziua Deținuților Politici și Sistemul Penitenciar di România între anii 1945 și 1989 (Priorități axiomatice), lipsa unor lideri de substanță în politica românească (Lipsă de lideri, inflație de vip-uri) etc. Într-un alt articol, dl. Mircea Măluț susține că ar fi bine ca Rusia să facă parte din marea familie a Uniunii Europene (Rusia în ecuația Uniunii Europene); după cum se vede, subiectele sunt diverse și complexe.
În cele 46 de articole, publicate pentru prima dată în cotidianul Mesagerul, între anii 2014 - 2017, și reunite în această carte, dl Mircea Măluț, membru al Uniunii Scriitorilor din România și președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Bistrița-Năsăud, dă dovadă de un înalt civism implicat în treburile cetății, așa cum îi stă bine unui intelectual redutabil.