Monoreanul Teodor Tanco a trecut poarta veșniciei

Vin, 03/29/2019 - 09:26

View the full image

În dimineața acestei zile, s-a stins din viață colegul nostru Teodor Tanco, ne-a transmis Irina Petraș, președintele Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Slujba de înmormântare va avea loc luni, la Capela Cimitirului Central, iar înmormântarea la Monor.

Odihnească-se în pace!

***

Teodor Tanco ar fi împlinit vârsta de 94 de ani în 22 aprilie. Parcurgând studiile la Năsăud, Bistriţa şi Blaj, absolvind Liceul „Al. Odobescu” din Bistriţa, în 1946, licenţiat al Facultăţii de Drept din Cluj, reţinut ca asistent universitar şi transferat în calitatea de lector la Institutul Pedagogic de trei ani din acelaşi oraş, Teodor Tanco, fiul ţăranilor din Monor, va ocupa între timp şi funcţiile de director al Teatrului de Stat din Turda.

Revine ca lector universitar la Catedra de Filozofie şi Sociologie a Facultăţii de Istorie din Cluj, unde activează până în 1977, dată după care va fi liber profesionist. Rodul eforturilor sale de istoric literar s-a concretizat într-un „Dicţionar literar 1639-1997 al judeţului Bistriţa-Năsăud”, apărut în 1998, dar şi de sociolog, romancier, dramaturg, critic şi eseist literar.

A debutat cu microromanul „Un om în halat vişiniu”, Buc., 1968. Au urmat: „Cui îi bate inima” (povestiri), Buc. 1970; „Soldaţi fără arme”, roman, Cluj, 1973, „Fana”, roman, Cluj 1982; „Trilogie transilvană”, teatru, Buc. 1985; „Prea tineri pentru amintiri”, povestiri, Cluj, 1987; „Lumea transilvană a lui Ion Creangă” (prefaţă de P. Rezuş), Cluj, 1989, studiu republicat cu prefaţă de P. Poantă, în 1999; „Jurnalul unui scriitor candidat în Parlament”, Chişinău, 1992, „Basarabie, numele tău e Maria!”, cu un cuvânt înainte semnat de M. Cimpoi, Cluj, 1992 (ed. II, ’94, ed. III‚’97), „Studenta”, roman, Cluj, 1995; „Academia Română 1886-1996. Academicieni năsăudeni şi bistriţeni”, pref. de Ştefan Paşcu, Cluj, 1996; „Corabia naufragiaţilor”, pref. de. Teohar Mihadaş, Cluj, 1996; „Vinovat de Nobel”, teatru, Cluj, 1996; „Zăpada roşie”, proze, Cluj 1999; „Desdemona”, roman, Cluj, 2000; „Despre Liviu Rebreanu”, Cluj, 2001; „Pagini alese din istoria Monorului”, Cluj, 2001, „Andrei Mureşanu contra biografilor”, Cluj, 2002; „George Coşbuc în viaţă şi documente”, Cluj, 2003.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj, care i-a acordat în 2010 Premiul "Opera omnia".

În anul 1994 i s-a acordat Premiul „George Barițiu” al Academiei Române.

A înfiinţat Muzeul literar Teodor Tanco la Monor, în prezent donat Complexului Muzeal Judeţean Bistriţa-Năsăud.

Comentarii

29/03/19 13:55

Vizitator

Prof. dr. TEODOR TANCO , inafara de opera literara ca membru al Uniunii Scriitorilor din România, a desfasurat o intensa activitate culturala si sociala. A fost si Preşedinte de Onoare Uniunii Comunelor Grănicereşti Năsăudene (UCGN), continuatoarea Asociaţiei Grănicerilor Năsăudeni care a functionat în perioada 1851-1958 cu sediul în oraşul Năsăud. La data de 3 iunie 1990, reprezentanţii celor 44 localităţi foste comune grănicereşti întruniţi la Salva, din iniţiativa unui grup entuziast, în frunte cu prof. Teodor Tanco, prof. Octavian Ruleanu, prof. Ioan R. Nistor şi alţii au hotărât reînfiinţarea asociaţiei grănicereşti, sub denumirea „Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene”. In aceasta calitate, TEODOR TANCO, a efectuat peste 37 de analize juridice pe care le-a publicat in serialul de articole intitulat "Legalitate, responsabilitate şi profesionalism la UCGN".
TEODOR TANCO a fost un mare umanist si patriot, dar inainte de toate a fost un OM cu "O" mare.
Vezi:http://www.rasunetul.ro/teodor-tanco-un-fiu-de-granicer-convins
Dumnezeu sa-l odihnească în pace!

31/03/19 17:01

Ţâra Grigore Leon

Nu voi pierde prilejul de a prezenta prin prisma opiniei lui Vasile Netea, cele mai reprezentative obiceiuri ale zonei din perioada interbelică, urmare a unui interviu luat de Teodor Tanco. „Monorul i-a rămas în minte prin frumuseţea târgurilor de primăvară şi de toamnă, unde participau toate satele din jur. Acele târguri, mai ales cele de toamnă, cu ziua lui din 27 septembrie, erau adevărate evenimente economice şi sociale. Şi dacă vârstnicii veneau să-şi vândă oile, bovinele, ţoalele, ţesăturile şi cusăturile, tinerii, flăcăii şi fetele veneau pentru a lua parte la jocurile ce se organizau cu această ocazie, pentru a-şi arăta podoabele, zadiile, salbele, pălăriile cu pene din flori naturale şi mai ales din muşcate roşii şi banii de argint, zurgălăii de la picioare, cusăturile artistice de pe cămăşi, talentul de a chiui. Fetele se rumeneau şi îşi puneau la urechi flori de scânteuţe roşii. Toată lumea idilelor lui Coşbuc, era prezentă la aceste târguri de tradiţie şi fast românesc. Urmau apoi jocurile desprinse parcă din Nunta Zamfirei. Fiecare sat venea cu lăutarii lui. Şi se juca o zi întreagă, se jucau toate jocurile, luându-se la întrecere sat cu sat, fiecare având ambiţia să se impună. Nu se putea imagina ca un flăcău sau o fată din regiune să nu fi fost măcar de câteva ori la târg la Monor (că erau trei pe an), înainte de a se fi căsătorit. Alt obicei impresionant este legat de balul, tradiţionalul bal de la Monor din 15 august. Dacă la târgurile de la Monor veneau ţăranii din toate satele regiunii (în număr de mii de oameni), la bal veneau în deosebi intelectualii, elevii de liceu, studenţii, învăţătorii, preoţii care mai toţi aveau fete de măritat. La fel era de neînchipuit ca să nu fi fost măcar odată aceşti tineri la bal la Monor. La acest bal tradiţional a cântat zeci de ani vestitul violonist Victor Radu, originar din Monor şi stabilit mai târziu la Morăreni. Trebuie amintite serbările prilejuite de ridicarea troiţei pe hotarul dinspre răsărit al Monorului, învecinat cu al Gledinului, în 15 August 1945, când se adunaseră mii de oameni de pe văile Şieului, Luţului, Mureşului, momente despre care s-a mai vorbit. Autorul moral al acestei troiţe a fost ing. Ilie Echim.”