Monorul - Satul meu, leagăn sfânt al copilăriei mele

                 Evenimentele culturale care au avut loc în zilele de 24 și 25 februarie la Monor mi-au purtat pașii pe aceste meleaguri de legendă! Am revenit așadar cu drag la Monor, în sat și  în biserica străbună, o adevărată Catedrală a ortodoxiei, acolo unde un preot vrednic, părintele Iuliu Ceușan și o preoteasă la fel de vrednică, doamna profesoară Camelia Simona Ceușan au reinventat obiceiuri și tradiții rămase, așteptânde, în bogatele și generoasele lăzi de zestre ale monorenilor, oameni inegalabili prin bogăția sufletească și prin credință! Duminică, Sfânta liturghie a fost oficiată de însuși Preasfinția Sa Andrei, Mitropolitul Nostru, neobositul nostru păstor al Arhiepiscopiei  Vadului, Feleacului și Clujului, însoțit fiind de un sobor generos de preoți și de un grup de cântăreți absolut emoționant format din studenți ai Facultății de Teologie din capitala Ardealului! Liturghie emoționantă și tonică, voci minunate, pricesne sublim cântate de Cornelia Ardelean și Alexandru Pugna, o predică, un cuvânt de învățătură copleșitor rostit de IPS Andrei, binecuvântatul Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului au fost momentele care, la Monor, au deschis Tăriile  Cerului ajungând și trecând (așa mi s-a părut mie!) și prin Poarta Raiului! Așa am simțit eu (acolo în Catedrala Monorului, renăscută acum câțiva ani din sufletul, din truda și din simțirea părintelui Marius Avram) atunci când, peste vocile soborului de preoți s-au suprapus zecile de voci ale credincioșilor la rostirea Crezului și a rugăciunii Tatăl Nostru!  La rostirea Crezului părintele Claudiu Grama s-a oprit deodată din rostire însă întreaga biserică a continuat rugăciunea ridicând simțirea noastră până la Cer...A fost apoi și un alt moment unic în care copii pregătiți la ora de religie de doamna preoteasă Camelia Ceușan, au rostit, aproape cântat, la unison, Tatăl nostru, la fraza care de obicei aparține doar preoților ’’...și nu ne duce pe noi în ispită ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este Împărăția, Puterea și Slava, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh’’, vocile inocente ale copiilor înfiorând cu uimire și bucurie pe toți credincioșii din biserica Monorului devenită neîncăpătoare...

            Monorul de azi nu tremură deci de frica lupilor sau a hienelor de care par a tremura alte așezări din România dar și din bătrâna și mereu surprinzătoarea noastră Europă! La Monor, Autoritatea și Sufletul, adică Primarul și Preotul vorbesc, neabătuți de nici un vânt rece, limba...vechilor cazanii/ care o plâng și care o cântă/ pe la vatra lor țăranii/ Limba noastră cea aleasă/Să ridice slava-n ceruri/Să ne spuie-n hram și acasă/Veșnicele adevăruri! La Monor se mai respiră încă aerul proaspăt al Grădinii Maicii Domnului, comuna fiind una dintre cele mai frumoase din România!

           Primăriei moderne, europene, primitoare și plină de solicitudine in fața Măriei Sale Cetățeanul, îi râde în față, vis-a vis, primăvara, adică Palatul Culturii din Monor acolo unde de peste 60 de ani activează Ansamblul Folcloric ’’Baltagul’’, o nestemată a folclorului nostru. Alături, școala modernă ca aspect și prin dotare, terenul sintetic de fotbal și scena pentru spectacole în aer liber unică în județ, completează o zestre de care Eroii care zac sub glie răstigniți (imaginar) pe monumentul din grădina bisericii sunt recunoscători simțind, de acolo de sus, din Ceruri, că jertfa lor supremă nu a fost in zadar!! Duminică, 25 februarie, am consemnat apoi inaugurarea capelei mortuare, o Zidire absolut necesară timpurilor noastre, un lăcaș în care se simte voința și determinarea pentru binele obștii bine credincioase a păstorului ei părintele Iuliu Ceușan!

          Pentru strădania lor întru servirea Obștii, cu ocazia sfințirii capelei mortuare, la propunerea Părintelui Protopop Alexandru Vidican, Înaltpreasfinția Sa Andrei a acordat ’’Ordinul Mihai Vodă’’ vrednicului părinte Iuliu Ceușan și primarului Ion Cira. Domnul Ioan Neagoș a fost distins cu ’’Ordinul Nicolae Ivan’’ iar distinsa doamnă preoteasă Camelia Simona Ceușan, în aplauzele tuturor credincioșilor, a primit  ’’Ordinul Sfântul Pahomie de la Gledin’’, diplome de aleasă cinstire primind toți membrii Consiliului și ai Comitetului parohial Monor.

           Nu ar fi spuse toate dacă în povestea mea (sentimentală) nu aș aminti și ziua de sâmbătă 24 februarie, când, la căminul cultural, la Palatul Culturii cum  este de fapt, a avut loc o manifestare cultural-educativă(așa se spunea cândva!), unică în județul nostru: ediția a doua a proiectului Satul meu-leagănul sfânt al copilăriei mele, inițiat și pus în faptă de doamna profesoară Camelia Simona Ceușan, o dăscăliță de toată isprava, o preoteasă adevărată care știe la modul sublim să unească vorba cu fapta și binele cu utilul și cu frumosul! Să rememorăm așadar : 12 formații artistice școlare (între care Ansamblurile folclorice ’’Cununa Grâului’’ Ocnița și ’’Baltagul’’ din Monor) apoi 220 de copii-artiști și sute de părinți și bunici, au trăit momente unice în care cântecul popular autentic, dansul popular autentic și numeroase obiceiuri culese din localitățile transilvane au înflorit pe o scenă pregătită ca în visele copilăriei cu toate nestematele lăzilor de zestre monorene și gledinare...

            Dacă trebuie să-i dăm Bunului Dumnezeu ce este al Bunului Dumnezeu, trebuie să dăm și Cezarului ce este al Cezarului așa că voi menționa că la manifestările de la Monor au participat, cu discreție și cu eleganță, prefectul județului nostru, domnul Teofil-Iulian Cioarbă, doamna profesoară Camelia Tabără, vicepreședintă a Consiliului Județean și domnul Alexandru Pugna care a supervizat să zic așa, în calitate de Director al Centrului Județean pentru Cultură, desfășurarea Proiectului educativ, cuvântul său bine articulat evidențiind meritele celor implicați în proiectul cultural și influiența lui benefică asupra tineretului și al sătenilor în general. Cuvântul domnului director al  Școlii Generale ’’Paul Tanco’’ domnul  profesorul Doru Marian Mătieș a fost de asemenea un cuvânt de mulțumire și de apreciere a implicării totale în aceste activități a inițiatorilor dar și a dascălilor de la cele 10 școli participante!

         Nu se poate încheia povestea aceasta minunată, care la Monor pare a nu avea sfârșit, atât de frumoasă fiind, fără a da adevăratului Cezar, vrednicului primar Ion Cira, dar și la fel de vrednicului viceprimar George Moțoc, cele care i se cuvin, văzute și rostite cu toată modestia de ochiul meu de militar bătrân, sensibil la Victoriile obținute pentru Neam și Țară! Ioan Cira este acel Om,  acel Cezar, acel Comandant care de ani buni s-a dedicat cu toată ființa, priceperea și voința lui întru binele Cetății Monorului și Gledinului! De  numele lui, (recunosc sau nu prietenii și dușmanii, dacă vor fi fiind!) se leagă modernizarea localității, chivernisirea cu folos a averii comunei, întregul prestigiu și întreaga faimă a Monorului de azi! Înconjurat de oameni vrednici precum Ioan Neagoș și Eugen Creoșteanu, făuritorii perlei Monorului – Întreprinderea Carmolact, dar și de alți oameni adevărați, Ion Cira a știut să țină cârma dreaptă și să pună Interesul General înaintea oricăror alte interese!

        Mi-e drag să merg la Monor pentru a mă întâlni cu...mine! Cu mine și cu amintirile mele! Cu mine și cu Visele mele! Cu oamenii adevărați de acolo, rândurile mele de azi ne fiind nimic altceva decât ceea ce sunt : o mărturisire de Credință! De Admirație și de Credință, adică de...Recunoștință! Monorul de azi este, prin simbioza Sufletului cu Autoritatea și prin vrednicia locuitorilor, un loc binecuvântat de sub norul alb de pe bolta cerească pe care se opresc o clipă din cercetarea celor pământești Bunul Dumnezeu și Sfântul Petru pentru a semăna cu mulțumire Speranța peste Lume...