Monor, Monor – satul meu cu multe flori, cu fete și cu feciori...

De bună seamă că trăim într-o lume nebună, nebună, de legat, vorba unui film de demult! Iar dacă nu trăim în această lume, au grijă tonomatele numite Televiziuni de știri din România să ne facă să ni se pară că trăim în această lume a lui...Ubu Rege! Eu unul m-am săturat de actori jalnici, narcisiști, de doi bani, saltimbanci falși, de regizori fanatici, parcă nebuni, sîngeroși care nu-și urmăresc decît gloria lor personală și m-am săturat, mai ales de directori de teatru senili, care aprobă inconștienți (sau perfect conștienți, urmarea fiind aceeași) piese de teatru diavolești, adevărate tragedii, pe post de comedii planetare...

            Însă în drumul meu de om alienat, gata de a se refugia în codrii transilvani, în munții resemnării, ori cine știe, în căutarea Lăncii lui Horea, am poposit sâmbătă 25 februarie la Monor, adică în Raiul amintirii, în Zona Liberă de adierea tulbure a nebuniei planetare care pare a se insinua cu arme și bagaje din Vestul civilizat, plictisit de farmecul normalității omenești spre estul sălbatic, rămas în matricea străbună! Străbună și creștină! Acolo, de fapt aici la Monor, m-am întâlnit cu...zâmbetul Bunului Dumnezeu! Iar zâmbetul acesta mie mi s-a arătat așa: vreo 200 de copii( 24 doar din Cununa gâului Ocnița!!) de la trei ani însus, îmbrăcați în costume naționale românești sălăjene, mureșene și bistrițene s-au adunat ca la strigătul chemare al sunetului de corn, în care parcă sufla însuși Sfântul Ștefan cel Mare, pentru a stopa furtuna! O furtună pe care ei, copiii,  încă nu o pricep și nu o percep, însă care cred eu că, netrăind-o încă, o presimt și o simt în ființa lor imaculată, prin harul coborât din înaltul văzduhului și semănat, în sufletele lor imbobocite a floare de cireș, de către însuși Îngerii cerești! Cântec și joc! Costume de vis! Ambianță de sărbătoare coborâtă din vis! O sală plină de suflete însetate de normalitate, de bucuria firească a întâlnirii cu Speranța, cu liniștea pe care nu ți-o poate da decât încrederea în viitor, a trăit intens aplaudând frenetic din palme, din suflet, din cuget și mai ales din inimă, actorii, regizorii și...directorii adevărați, care s-au zidit cu ființa lor pe scena generoasă a Palatului Culturii din Monor!

             M-am gândit azi cât de departe este Circul Planetar condus de genii incontestabile și în mod egal de genii tembele, circ dirijat de super lumini ale  gândirii omenești și în mod egal de Luciferi întunecați ai faptei condamnabile - cât de departe este deci lumea aceea, de lumea aceasta creștină, plenar omenească, optimistă și reconfortantă de la Monor! Și mi-am adus aminte de parabola, de povestea biblică despre Babilon! Și mi-am zis plin de speranță că, iată dacă bunul Dumnezeu va vrea să ne ierte, va găsi la Monor Credinciosul de dragul căruia să salveze babilonul planetar... Gânduri mari! Gânduri obsedante însă! Gânduri optimiste în adâncul lor, totuși!

               Monorul anului 2023 are un primar vrednic, unic prin jertfă întru lucrul bine făcut, Monorul de azi are un preot dăruit cu har, Monorul de astăzi are Dascăli unici prin devotament și faptă ziditoare, Monorul de astăzi are, mai are, oameni unici, exemplari, jertfelnici, oameni care au în fondul lor principal de sentimente pe Bunul Dumnezeu ca Lumină, Moștenirea Strămoșilor ca exemplu de faptă și Porunca datinei Străbune drept Cale de urmat!

              Gândurile acestea le-am trăit eu la Monor! Acolo unde o profesoară inimoasă, nimeni alta decât doamna preoteasă Camelia Simona Ceușan a căutat, a găsit, a desenat și a înfăptuit o...minune! Nouă școli din trei județe și două Ansambluri folclorice și-au dat întâlnire cu sub auspiciile și cu...binecuvântările administrative, culturale, economice și educative, locale și județene, pentru a apăra și a slăvi o comoară dragă nouă tuturor - Satul Românesc!  Proiectul educațional Satul meu – leagănul sfănt al copilăriei mele a prins atâta viață la Monor încât în mod sigur vestea lui va rodi și în alte comune ale județului nostru! Doamna profesoară Camelia Simona Ceușan inspirată parcă de o binecuvântate divină, a pus în scenă, desenând și redesenând leagănul copilăriei, o piesă, o adevărată simfonie a bucuriei dragă nouă tuturor, dragă sufletului românesc! Lada de zestre, de data aceasta nu cea metaforică ci chiar lada de zestre a satului monorean, transilvan, și-a scos spre îmbrățișarea soarelui și a sutelor de participanți, artiști sau simpli privitori, comorile inestimabile! Prințese din vis și regine minunate, la braț cu prințișori și regi abia trecuti de cinci șase anișori, s-au topit în zâmbet, fericiți, pe scena îmbrăcată de sărbătoare! Un peisaj idilic care, poate, unora li se va fi părând inutil pierduți fiind ei în vâltoarea unificatoare a acestor vremi grăbite și din ce în ce mai golită de sentimente omenești, creștinești...

             Sărbătoarea de la Monor pentru că a fost o sărbătoare a sufletului românesc acolo) este binecuvântarea pe care Bunul Dumnezeu a dat-o monorenilor și nouă tuturor, acum la începutul urcușului creștinilor  spre Golgota, pentru a întâlni minunea Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a singurei și adevăratei Speranțe care însoțește omenirea de peste 2000 de ani.

             Așadar, din paharul în care se amestecă binevoitoare, otrăvuri neștiute și bunătăți neasemuite, într-o chimie doar de Bunul Dumnezeu știută, s-au revărsat peste margine aceste gânduri care sunt lauda lucrului bine făcut, lauda jertfei benevole pe altarul Speranței și mai ales strigătul din miez de noapte a Îngerului cel bun! 

            Gândurile acestea s-au așternut pe hârtie cu un început oarecum abrupt și neiertător, spre a se așeza în matca sufletului meu sfioase și smerite, adică pline de încredere în prezentul și în viitorul oamenilor de pe aceste meleaguri și, de ce nu, în viitorul tuturor credincioșilor de pretutindeni... 

                      La Monor Biserica, deci sufletul, Școala deci inima, Fapta oamenilor vrednici deci Credința, se îngemănează firesc zidind Speranța! Monorul anului 2023 se străduiește, prin voința locuitorilor săi, să ne fie tuturor farul de la marginea mării învolburate, limanul binefăcător al Tradiției Străbune, salvare a navei bucuriilor noastre simple, curate, creștinești...

             Doamna Camelia, părinte Iuliu, domnule primar Ion Cira, domnule Ion Neagoș, oameni buni, frumoși la suflet și binevoitori întru faptă creștinească, fiți binecuvântați! Dacă este adevărat că cine seamănă vânt culege furtună, de bună seamă este adevărat și că cine seamănă sămânță bună va culege roade bogate!

             Monor ’’mon or’’, aurul meu și al nostru, de tine ne este mereu dor!

Semnez drept mărturie: Florentin Archiudean