Mulți ani și felicitări profesoarei Ioana Găurean, cu prilejul zilei onomastice, în Anul Domnului MMXXII

Mulţi ani și felicitări în anul Domnului MMXXII profesoarei Ioana Găurean, cu prilejul zilei onomastice, care dorim să-i aducă și să ne aducă sănătate și liniște, să ne izbăvească de necazuri, nedreptăți, greutăți, molime și rele.
***
La 26 noiembrie 2021, am însăilat câteva rânduri cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la nașterea părintelui protopop iconom stavrofor Augustin Pop ( 26.11.1901 - 10/11.10.1944 - 08.03.1985), de la Mijlocenii Bârgăului, campionul sacrificiilor pe altarul neamului și al bisericii noastre naționale, ce au fost găzduite cu generozitatea-i recunoscută de Cotidianul nostru de suflet “Răsunetul”. Bunul și vrednicul părinte Augustin a fost probabil singurul om de pe planetă, care a reușit printr-o minune Dumnezeiască să învingă moartea hâdă și să revină la viață, după ce a fost împușcat mișelește în cap cu ocazia Masacrului abominabil din noaptea de 10/11 octombrie 1944 de la Prundu Bârgăului. Principala armă pe care a avut-o la dispoziție și de care a uzat în lupta cu forțele răului a fost credința, iubirea sa nemăsurată față de Hristos și Dumnezeu, care s-a dovedit a fi invincibilă și mult mai puternică decât puștile și pistoalele asasinilor cruzi și nemiloși. În principalele momente ale asasinatului: constituirea cortegiului tragediei sale având în față un soldat cu baioneta la armă, în dreapta un zaszlos (ofițer horthyst cu gradul de sublocotenent – n.n. ), iar în spate călăul (un plutonier de jandarmi de front – n.n.), pe timpul conducerii la locul execuției și execuției propriu-zise, încercărilor sale disperate de a părăsi cât mai repede groapa comună în care a fost aruncat și locul execuției pentru a scăpa de furia asasinilor, ce-i puteau aduce alte noi și groaznice suferințe, bunului părinte i-a fost alături îngerul său păzitor, care l-a încurajat în permanență cu cuvintele: “Nu te teme că-i scăpa !”, “Nu te teme că-i scăpa !”, “Nu te teme că-i scăpa !”. Acest lucru l-a întremat sufletește, l-a ajutat să-și păstreze stăpânirea de sine, iar în final să iasă biruitor. A beneficiat de protecție divină și în ultima parte a tragediei, în timp ce orbecăia dezorientat prin întunericul nopții, prin locuri necunoscute, cu puterile sleite de grozăvia evenimentelor cu care a fost obligat să se confrunte, plin de sânge, ce continua să-i curgă șirioaie ce puteau în orice clipă să-i pună în pericol și să-și piardă viața fără ca membrii familiei și enoriașii săi să cunoască acest lucru a fost martorul și beneficiarul unei noi minuni dumnezeiești.

A observant la o casă situată pe un delușor din apropiere o mică luminiță. A fost mesajul, ce l-a determinat să se îndrepte într-acolo. Așa se face că a ajuns exact unde trebuia, la locuința familiei Chifor Vlad, diacul Bisericii Ortodoxe Române cu Hramul "Sfântul Nicolae" de la Prund. Acesta lipsea de la domiciliu, fiind concentrat de autoritățile de ocupație pentru executarea unor lucrări de apărare la Valea Străjii. În casă se aflau doar soţia acestuia Florica Vlad, gravidă în luna a șaptea împreună cu soacra sa Anisia Vlad.

În condițiile înaintării vertiginoase a armatelor române și aliate eliberatoare, ocupanții au recurs la incendierea fabricilor, dinamitarea și distrugerea prin explozie a podurilor, lucrărilor de artă, căilor de comunicație, au creat o adevarată atmosferă de Apocalipsă, ce a transformat fascinanta Vale a Bârgăului într-o Vale a Groazei, o Vale a Plângerii și a Durerii, iar aceasta situație a fost receptată și de micuța ființă inocentă, care a început să se agite, să dea semne de neliniște, iar zbaterile sale au obligat mama și bunica ca în pofida interdicțiilor existente să aprindă lampa și să caute o soluție. Momentul a fost favorabil nu numai micuței, ce avea să vină pe lume la cumpăna dintre ani, dar s-a dovedit a fi salvator și pentru bunului părinte. Fără a se impacienta de apariția în miez de noapte a unei ființe de nerecunoscut, cu haine ponosite, murdare, ude, pline de sânge, de noroi cele două femei au înţeles gravitatea situaţiei, iar cu riscurile de rigoare i-au acordat, așa cum s-au priceput şi cu ce au avut la îndemână, îngrjiri ce au contribuit decisiv la salvarea vieţii bunului părinte.

Nu întâmplător părintele Augustin le-a rămas pentru tot restul zilelor vieții sale recunoscător. Așa se face că în ziua de Sfântul Ioan Botezătorul a anului următor îl regăsim în postura de naș de botez al micuței, iar oricând avea ocazia își vizita cu mult drag finuța, prilej cu care ochii i se umezeau de lacrimi datorită rememorării evenimentelor care îi puteau fi fatale. La câteva ore după groaznica tragedie, în dimineața de 11.10.1944, la Prund au ajuns trupele române și aliate, granița dintre viață și moarte fiind pentru victimele masacrului doar de câteva ore!

Datorită marii minuni Dumnezeiești, părintele cu două vieți și-a putut continua activitatea pastorală duhovnicească până la pensionarea sa survenită la 01 noiembrie 1973. A trecut la cele veșnice la 08.03.1985, la vârsta de 84 ani, la mai bine de 41 ani de la groznica și incredibila tragedie.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5