Naraţiunile amintirilor

,,Valentin Falub îşi decontează fidelitatea literară scriind nu de puţine ori seducător prin maniera în care reuşeşte să rămână în pielea povestirii omeneşti.”( Sorin Gârjan)

Publicistul Valentin Falub, autorul piesei de teatru ,,Pribeagul”( Editura ,,Clubul Saeculum”, Beclean, 2003), revine la proză ( tot prinr-o proză , ,,Abatajul”, el şi-a făcut debutul literar în revista ,,Tribuna”, în 1985), prin volumul ,,Cartea cu întâmplări”( Editura ,,Napoca Star”, Cluj-Napoca, 2008), subîntitulat, cu atenţionare, ,,proză memorialistică”.

În multe texte ale acestei cărţi sunt relatate întâmplări ale copilăriei. În tovărăşia prietenului său Tănase, autorul, mereu în postura de narator şi de personaj, participă la o serie de ,,pozne” copilăreşti, ele amintind de acea universalitate a copilăriei, pe care o sesiza George Călinescu în amintirile lui Ion Creangă. Nică al lui Valentin Falub fură un briceag tentant (,,Briceagul”) de la unchiul său, împreună cu Tănase fură prune (,,La prune”), mere (,,După mere”), cărţi de la şcoală (,,Hoţii”), ouă de la lelea Titiana (,,Fumătorii”), ca să-şi facă bani pentru ţigări, aprinde casa (,,Focul”).

Adolescentul, trăitor în perioada comunismului, nu înţelege de ce este eliminat de la şcoală, fiindcă îl citise pe Boccaccio, un ,,duşman împotriva regimului democrat popular”(,,Boccaccio”). Este adus cu maşina acasă de ,,organele” de stat pentru a-l convinge pe tatăl său să se înscrie în ,,colectivă”(,,Cererea”).

Jurnalul unei călătorii prin munţii Rodnei (,,Plaiul”) consemnează peripeţiile excursiei presărată cu numeroase secvenţe descriptive. Peripeţiile unui tânăr plecat să găsească de lucru în satele montane sucevene sunt prezentate în textul ,,Lozul câştigător”.

Când Valentin Falub încearcă să scape, aşa cum observa poetul Sorin Gârjan de ,,blestemul” de a fi el personaj în naraţiunile sale, prozele lui devin meritorii. Aş remarca cele două naraţiuni: ,,Şeful” şi ,,După meci”. Şeful mai mic, Valeriu P. trebuie să îndeplinească fără crâcnire toate doleanţele şefului mai mare. Hazlie este povestirea ,,Balanţa”. Zelosul activist Mircea C. Augustin aduce la regiune, la Cluj, în loc de un raport despre balanţa furajeră a gostatului pe care îl conducea, cântarul acestuia.

Prieten devotat al scriitorului Teohar Mihadaş, Valentin Falub evocă o întâlnire a poetului cu o veche prietenă, la Vatra Dornei.

Prozele lui Valentin Falub au curgere narativă, te cuceresc prin simplitate, prin sinceritatea adresării directe, prin evocarea unor întâmplări petrecute într-o epocă revolută. Ele îmbină reportajul (,,Abatajul”), cu jurnalul (,,Plaiul”), descrierea cu iz sadovenian, cu sarcsamul caragialian (,,Şeful”, ,,După meci”, ,,Balanţa”).