Cartea cu întâmplări

Opera ziaristului-scriitor Valentin Falub, CARTEA CU ÎNTÂMPLĂRI, ne prezintă, în 33 de eseuri (cifră ce ne aminteşte de anii petrecuţi de Iisus Hristos pe Pământ), momente semnificative din viaţa autorului, cât şi informaţii culturale în legătură cu mai multe personalităţi cu care şi-a intersectat viaţa.

Prefaţa cărţii este semnată de scriitorul Sorin Gârjan, iar postfaţa, intitulată: Valentin Falub oferă o lecţie scrisă pentru tinerii de azi, e scrisă de ziaristul Menuţ Maximinian.

Mărturisesc faptul că fiecare eseu-povestire din această carte merită atenţia noastră având frumuseţea şi importanţa sa pentru spiritul şi sufletul nostru.

Dacă poveştile lui Ion Creangă au farmecul lor şi redau aspecte din acele locuri şi timpuri, aceste mici povestiri ale Domnului Valentin Falub sunt, luate la un loc, o frescă a meleagurilor din jurul oraşului Beclean, judeţul Bistriţa-Năsăud din perioada vieţii scriitorului, respectiv anii 1950-2010.

Când am citit tristele poveşti Moartea Căprioarei şi Răzbunarea Căprioarei, m-am gândit la poezia lui Nicolae Labiş şi, prin comparaţie, am văzut că scrierile sunt la fel de valoroase şi cu putere mare de a impresiona sufletul omenesc.

La Nicolae Labiş vedem cum omul a luat viaţa căprioarei pentru a se hrăni, dar în povestea lui Valentin Falub, lupul pădurii a mâncat căprioara lăsându-i puiul orfan. Descrierea pădurii unde se petrece tragedia este făcută admirabil de Valentin Falub:

„Pădurea fremăta sub adierea vântului.[...] Crengile ... se apropiau numai unele de altele, se frecau şi scoteau acel sunet de instrument nemaiîntâlnit. Frunzele lor alcătuiau instrumentaţia fină şi melodioasă. Iar vântul, dirijorul şăgalnic al întregii simfonii, se juca dirijând întreaga pădure după buna sa plăcere făcând-o să sune mai tare sau mai încet.”.

Trei dintre eseurile ce compun CARTEA CU ÎNTÂMPLĂRI se referă la prozatorul şi poetul Teohar Mihadaş. Vă propun să citim împreună cîteva cuvinte scrise de Valentin Falub în eseul: Însoţindu-l pe Teohar.

„Era târziu într-o sâmbătă seara, când telefonul sună îndelung ca o chemare, oarecum simţindu-mă deranjat de întreruperea vizionării serialului meu preferat din acea vreme, „Dalas”, fiind printre puţinele bucurii pe care Televiziunea Română îşi permitea să le facă, mai ales că toate transmisiile lor aveau ca temă măreţia personalităţilor vremii, tovarăşul şi tovarăşa şi opera ei strălucitoare de academician.

La capătul celălalt al firului era prietenul meu drag, Teohar Mihadaş, prozatorul şi poetul care mi-a răscolit în acea vreme existenţa, prietenia noastră fiind strâns legată de existenţa la Beclean a Cenaclului „SAECULUM” şi a cărui şedinţe le frecventam, mândru de mine că eram acceptat să frecventez aceste întâlniri literare.”.

Vă îndemn cu drag să citiţi această carte apărută în ediţia a II –a la Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2011, scrisă de Valentin Falub cu mult talent şi dăruire.

Fiind primul articol din acest an al acestei rubrici, vă doresc un AN NOU, 2012, cu sănătate şi bucurii şi vă invit pe blogul meu personal pentru a citi despre câteva minunate locuri pe care eu le-am văzut de curând, între care şi CASA MEMORIALĂ ŞTEFAN IORDACHE, la adresa:

http://jenita.ro/biserici-deosebite-din-bucuresti