Niculae Ruşti şi „Cântecele sale”, cu debut la 70 de ani
M-am întâlnit cu dl. Ruşti Niculae destul de des în peregrinările prin staţiunea sângeorzană, pe la izvoarele cu apă minerală „Hebe”, atât de benefice şi totodată atât de puţin mediatizate. Mai povesteam, noi despre multe, ştiute şi neştiute, întâmplări cotidiene, politică, sportive şi de interes general. Şi, poate tocmai de aceea am fost surprins, plăcut, desigur, atunci când printre discuţiile noastre, domnul Ruşti mi-a strecurat, aşa, în treacăt, o ştire interesantă cu privire la intenţia lui de a scoate un disc cu muzică populară, cu unele melodii populare numai de el ştiute. Asta se întâmpla în primăvara acestui an, 2008, şi lucrurile au evoluat în timp numai înspre bine. Acum, când scriu despre aceste lucruri, discul cu cele nouă melodii populare este apărut, iar dorinţa d-lui Ruşti este de a nu se opri aici.
El doreşte să meargă cât mai departe, să producă şi alte melodii populare şi să le înregistreze, să le imortalizeze. În discuţiile cu domnia sa, l-am tras puţin de limbă şi oarecum am reuşit să descifrez anumite perioade din viaţa şi activitatea sa, găsind în felul acesta date cu atât mai interesante, fiind în strânsă legătură cu plăcerea de a cânta. Am descoperit astfel că dl. Ruşti Niculae este născut pe meleagurile sângeorzului, mai precis în Valea lui Dan, la 21 decembrie 1937.Om al locului, deci, pom care a copilărit în frumoasa staţiune sângeorzană, loc unde s-a format şi din punct de vedere cultural.
- De mic copil îmi plăcea să ascult muzică populară, îmi spunea dânsul. De când eram de-o şchioapă, ascultam cu mare plăcere cântecele populare la radio sau pe scena căminului cultural şi încercam întotdeauna să şi fredonez melodiile ce le auzeam. Cele 7 clase elementare le-am terminat la Sângeorz-Băi, după care am terminat o şcoală profesională la Arad şi o şcoală tehnică de maiştri mecanici. Cei 14 ani petrecuţi în localitatea de baştină mi-au fost preambulul formării mele de mai târziu, atât pe plan profesional, dar şi în ceea ce priveşte deprinderea dragostei pentru muzica populară autentică.
În perioada şcolii profesionale de la Arad am avut câteva ieşiri în public cu unele melodii de pe acasă, având oarecare succes, dar lipsa unui îndrumător, a cuiva interesant de dorinţele mele într-ale cântecului popular, m-am cam oprit aici, iar treburile vieţii m-au cuprins într-atât că nu mi-am putut dirija activitatea şi în domeniul culturii populare.
Munca de o viaţă mi-a adus multe satisfacţii, reuşind să mă formez profesional, mi-am întemeiat o familie frumoasă, am o situaţie materială bună, adică, din multe dorinţe ale mele, au fost câteva şi dintre cele mai importante realizate. Exista, totuşi, un ceva ce nu-mi dădea pace nici acum, după ce am ajuns la pensie.
Sportivii îi spun „microbul”, dar eu cred că eram infestat cu ceva mai nobil.
La mine exista ascuns, în stare latentă, un microb mai aparte, cel al cântecului, al cântecului popular. Aşa se face că acum doi ani am început să frecventez Şcoala Populară de Artă de pe lângă Liceul „Solomon Haliţă” Sângeorz-Băi, unde l-am întâlnit pe domnul Şorecău Ioan, un om deosebit, care m-a înţeles, mi-a priceput toate dorinţele de a cânta, un om care mi-a dirijat în mare măsură talentul spre perfecţionare artistică.
După această perioadă de iniţiere şi pregătire susţinută, am trecut cu activitatea la Casa de Cultură a oraşului, unde am căutat să-mi fac simţită prezenţa prin participări la repetiţiile ansamblului folcloric Păuniţa şi a tuturor celorlalte activităţi de la acest locaş de cultură. Şi, cum activitatea Casei de Cultură a devenit una dintre cele mai intense, în urma venirii la conducere a d-lui prof. Florin Hodorga, nu mult a trebuit să aştept până să obţin ceea ce doream de-o viaţă, înregistrarea unor melodii populare sub interpretarea mea şi apariţia unui disc.
Acest lucru s-a petrecut în vara acestui an, 2008, şi astfel visul meu dintotdeauna mi s-a împlinit. Toate cele nouă melodii populare înregistrate pe disc sunt compuse de mine, iar interpretarea lor este doar a mea. Nimeni altcineva nu mai cântă aceste melodii, mai ales că ele reprezintă un repertoriu autentic personal, la care m-am gândit toată viaţa.
Pentru edificare, vom reda, în continuare, denumirea celor nouă melodii, dintre care una este consfinţită ca romanţă:
1. Sângeorzule fermecat
2. În Sângeorz-Băi m-am născut
3. Pădure, pădure dragă
4. Cântecul miresei
5. Vină dragă primăvară
6. Someş, apă curgătoare
7. Pe Valea lui Dan în sus
8. Cântec mioritic
9. Zi-i Ionică Hora me
10. Romanţa studentului.
Toate aceste melodii se regăsesc pe discul recent înregistrat, iar ca debut pe scenă am debutat cu ocazia Zilelor Sângeorzene din acest an cu melodia Sângeorzului fermecat.
Pentru viitor…? Mă gândesc să mai compun câteva melodii populare, pe care să le interpretez şi să le înregistrez pe discuri.
Eu, ca realizator al acestui interviu, ce-aş mai putea completa?
Atât doar, să-i urez mulţi ani şi mult succes în intenţia de a-şi completa repertoriul cu alte şi alte melodii populare.
Pop Gheorghe Scuturici
Citiţi şi:
- MIRELA PETRUŞ, interpreta a cântecului popular românesc
- Încă un ceteraş cântă în orchestra din ceruri
- REMEMBER. EXCLUSIV PENTRU RASUNETUL, REGRETATUL ACHIM NICA: “În viaţă am fost omul care s-a gândit şi la alţii, nu doar la mine”
- Dora Alina Romanescu, scriitoarea din Mangalia cu sufletul în Rebra, la un nou roman
- Vrednică este! În faţa a mii de credincioşi, Cornelia Ardelean, doamna cântecului bistriţean, a primit Crucea Transilvană, cea mai înaltă distincţie a Mitropoliei Clujului, la Nicula
Adaugă comentariu nou