O nouă și lăudabilă realizare întru eternizarea memoriei poetului GEORGE COŞBUC

La împlinirea a 153 de ani de la naștere, memoria poetului nostru național se îmbogățește și se completează cu o nouă dovadă de admirație și perpetuă aducere aminte. Pasionații de lectură și nu numai vor fi întâmpinați la intrarea în spațiul generos al Bibliotecii noastre județene de cea dintâi statuie a lui George Coșbuc, realizată de maestrul Ilarion Voinea.

 Cele mai alese felicitări se cuvin autorităților județene, cu deosebire domnilor: Emil Radu Moldovan,  președinte al Consiliului Județean Bistrița-Năsăud și managerului Bibliotecii Județene „George Coșbuc”,  părintele și poetul Ioan Pintea.

* * * * *

          Iată un minunat prilej de a ne reaminti detalii semnificative relative la inaugurările primelor două busturi ale poetului, și la textul rugăciunii rostite în urmă cu aproape un secol, la Năsăud, de profesorul lui Coșbuc, preotul protopop  al Bistriţei, Grigore Pletosu:

         „Doamne, Dumnezeul nostru, acela ce cu puterea Ta ai făcut pe om, din care ai întemeiat neamul omenesc şi cu înţelepciunea Ta orânduieşti popoarele, ridicând din mijlocul lor bărbaţi inspiraţi şi plini de Duhul înţelegerii şi al adâncirii vieţii sufleteşti, cari să le îndrumeze prin scrisul lor a face voia ta, a urma binele şi frumosul spre fericirea lor: auzi-ne pe noi Doamne, cei ce ne-am adunat astăzi în jurul chipului acesta, ce s-a ridicat de cei recunoscători întru pomenirea alesului tău „George Coşbuc”, marele fiu al României şi al acestui ţinut, rânduit de tine să fie neamului luminător în zile bune şi povăţuitor în zile grele, şi fală a foştilor grăniceri români din Valea Someşului”.

Dezvelirea primului bust la Năsăud – 20 iunie 1926

„Este aici, în aceste locuri pitorești, un adevărat cult și în zilele noastre, Coșbuc împărțind gloria cu celălalt vârf foarte înalt al romanului românesc, tot fiu al ținutului năsăudean, Liviu Rebreanu.

O primă treaptă a acestui cult a fost așezată în timpul vieții lui Coșbuc; este vorba despre realizarea celui dintâi bust al poetului, bust care are o poveste destul de lungă…” [Gavril Scridon]:

- 13 aprilie 1914 – Comitetul Despărțământului Năsăud al ASTRA obținea acordul poetului de confecționare și de a  poza; sculptorul Corneliu Medrea a fost  angajat să realizeze bustul la prețul de 2500 coroane (~ 590 USD);

- 28 august 1914 – data preconizată a dezvelirii bustului (în fața liceului, dacă autoritățile vor permite, dacă nu în Aula liceului, soclul fiind achitat de Banca „Mercur” din Năsăud);

- iulie 1914 – Austro-Ungaria intră în război, mulți năsăudeni sunt mobilizați pentru front, instalarea și dezvelirea au fost amânate;

- 1919 – după actul istoric al Marii Uniri, din păcate și după decesul poetului din mai 1918, bustul este adus la Năsăud și așezat în cabinetul directorului;

- 1921 – în luna septembrie, George Coșbuc ar fi împlinit 55 de ani, dar inundațiile din iulie provoacă pagube uriașe orașului și, din nou, amânarea dezvelirii; prin ordin al Ministrului, liceul primește numele marelui său fost elev;

- 20 iunie 1926, în anul aniversării a 60 de ani de la nașterea poetului, au loc festivitățile mult așteptate în prezența soției poetului Elena Coșbuc, a ministrului Cultelor Ioan Lupaș, universitarilor: Gheorghe Bogdan Duică și Octavian Domide (prelat papal), alături de Nicolae Drăganu (decan la Universitatea din Cluj), romancierului Liviu Rebreanu și poetului Emil Isac (toți trei viitori membri ai Academiei Române), precum și a senatorului Ioan Pecurariu și protopopului Grigore Pletosu – mentorul poetic al lui Coșbuc (toți acești șase, foști elevi ai Liceului).

Bustul era „… o imagine clasică a poetului care-l reprezintă în plină maturitate, la vârsta de 48 de ani”.[ Gavril Scridon]

Cu acel prilej protoiereul Grigore Pletosu adăuga în finalul expozeului său:

„Eparhia Clujului … alături de apostolul ginţilor, preamăreşte în G. Coşbuc pe apostolul neamului şi binecuvântând memoria lui cu cucernicie şi evlavie se roagă în aceste înălţătoare momente Atotputernicului Părinte ceresc, cu cuvintele:

„Rugămu-ne ţie, scrie numele lui în cartea aleşilor Tăi şi precum de demult ai poruncit să se aşeze semn de piatră spre aducere aminte de bărbaţii mari şi de faptele săvârşite de aleşii poporului, care astăzi preamăreşte numele Tău, aşa şi acum binevoieşte şi Te îndură a întări chipul acesta, ca să stea neclintit şi să fie pomenire veşnică a alesului tău George Coşbuc şi a faptelor lui vrednice de pildă pentru urmaşii poporului românesc şi de laudă a celor ce l-au ridicat, ca aşa necontenit sub Pronia Ta să prospereze neamul nostru pe calea binelui, mărindu-Te pe Tine, Dumnezeul părinţilor şi al nostru, acum şi totdeauna şi în vecii vecilor, Amin”.

Stilul original, sensibilitatea şi lirismul creaţiei poetice ca şi forţa evocării marilor evenimente ale devenirii neamului românesc, îl păstrează pe Coșbuc, mereu în prim planul conştiinţei comunităţii foste grănicereşti.

Liceul năsăudean care îi poartă numele îl omagiază cu fiecare prilej oferit de sărbătorile tradiţionale ale şcolii care l-a format. Versurile din Nunta Zamfirei, Duşmancele, Cântec, melodiile celebre Pocnind din bici şi Mama răsună în Aulă în septembrie – de ziua naşterii poetului, de Zilele liceului în debutul lui octombrie, de Maial sau în cadrul frecventelor manifestări ale Astrei năsăudene, în mai toate localităţile foste grănicereşti.

„Coşbuc n’a fost decât poet şi numai poet. Prin poezia pură a cucerit unanimitatea conştiinţelor româneşti, a devenit un simbol naţional; poezia lui n’a avut nevoie de accente străine artei ca să se impună. Prin geniul lui s’a manifestat necesitatea de frumos a sufletului românesc, care e permanentă în orice împrejurări. De aceea poezia lui poartă pecetea eternităţii, ca şi a sufletului colectiv din care a izvorât şi căreia i-a dat expresie. ” [Liviu Rebreanu],

Profesorul universitar Nicolae Drăganu a susținut în Aula gimnaziului o conferință, publicată în Anuarul pentru anul 1925/1926.

 Evenimentul a avut un ecou deosebit nu numai pentru profesorii și elevii liceului, emoționând pe toți iubitorii versurilor coșbuciene rostite și cântate în Țara Năsăudului de mii de oameni.

Pe aleea de acces în armoniosul edificiu al liceului, bustul de bronz al poetului îi întâmpina pe cei care doreau să intre în cea mai laureată şcoală a Năsăudului şi a Ardealului de Nord.

 Trecuseră 12 ani de la declanșarea inițiativei de ridicare a bustului și nimeni nu ar fi îndrăznit să gândească că, după alți 15 ani, acest însemn de admirație și prețuire va fi răpit și vandalizat, în anii stăpânirii hortyste.

Dezvelirea celui de-al doilea bust la Năsăud– 14 octombrie 1956     

Intelectualitatea năsăudeană și-a exprimat dorința de a instala un al doilea bust imediat după redeschiderea liceului în decembrie 1944, când directorul Șorobetea, reluându-și mandatul întrerupt în 1940, a reașezat pe frontispiciu firma cu denumirea interbelică.

Inițiativa a avut nevoie din nou de un interval de 12 ani până la transpunerea ei în fapt. Instituția Fondurilor Școlastice grănicerești nu mai era proprietarul clădirii după etatizarea din 1923 a liceului și traversa cea mai dificilă perioadă, sub aspect financiar.

Au urmat conjuncturi defavorabile în anii stalinismului, care au culminat cu evenimentele din vara anului 1948: noua Constituție a țării, de inspirație sovietică, naționalizase pădurile, decretul din iunie fabricile de cherestea (falimentând astfel instituția Fondurilor Grănicerești), iar după decretarea Reformei învățământului din august, la 6 octombrie 1948 prin adresă a Direcţiei Învăţământului Mediu din Ministerul Învăţământului Public numele instituției devenea Liceul Mixt din Năsăud iar bustul nu mai era de actualitate.

Unul dintre primele semnale de relaxare a presiunilor ideologice după decesul din martie 1953 al lui Stalin, avea să fie aprobarea, prin demersurile profesoarei Felicia Popescu Constantinescu – director al liceului - de instalare la 14 octombrie 1956 a celui de-al doilea bust al lui poetului odată cu schimbarea, puţin mai aproape de normalitate, a denumirii liceului: Şcoala Medie „George Coşbuc”.

Noul bust a fost o „... realizare tot a sculptorului Corneliu Medrea, dar un alt Coșbuc, mai maturizat interpretat, cu gândirea adânc frământată ca un filozof al antichității”. [Gavril Scridon]

De pe estrada improvizată în vecinătatea soclului, profesorul universitar Tudor Vianu reprezentant al organismelor centrale, a rostit un cuvânt primit cu bucurie de întreaga asistenţă.

După amiază, în Aula liceului, universitarii ieşeni Alexandru Husar (dreapta) şi Gavril Istrate (la cuvânt), nelipsiţi de la momentele aniversative ale Şcolilor Năsăudului, au avut o întâlnire de suflet cu elevii iubitori de literatură şi filozofie.