Iubiri celebre

   Personalități din diferite domenii au avut momente în viață când au ascultat de „glasul inimii”, au iubit și au fost iubite, au suferit ori au atins culmi ale extazului, au avut mulțumiri ori regrete, etc. , dar fiind personalități, toate acestea le-au fost mai cunoscute, mai mediatizate.

   Atras parcă de ele, Stelian Tănase (jurnalist, scriitor, moderator), a adunat 69 de povești de dragoste din istoria lumii, pe care le-a grupat în „Repertoarul amorului”. Fiecare poveste de dragoste are ceva specific ce ar merita să fie cunoscut, astfel că o selecție este greu de făcut   …   dar nu imposibil.

   Iată câteva exemple  -

1. Marele revoluționar de la 1848, istoric și scriitor, Nicolae Bălcescu (1819-1852), în scurta și tumultoasa sa viață, a petrecut câțiva ani alături de Luxița Florescu, cu care a avut un fiu,Bonifaciu . La 1847 îi scria Luxiței  „Parisul e pustiu fără tine. Ești singura femeie pe care o iubesc. Nu mă voi întoarce în țară decât dacă voi avea certitudinea reîntâlnirii cu tine. Am nevoie disperată de tine”. După înfrângerea revoluției de la 1848, Bălcescu călătorește prin Europa despărțit de Luxița și bolnav, iar la 29 noiembrie 1852 este găsit mort într-o cameră a Hotelului Trinacria, din Palermo (Sicilia), fără a fi putut să-și mai revadă prietenii, pe Luxița și pe fiul Bonifaciu.
2. Alt revoluționar de la 1848 și apoi domn (1859-1866) al Principatelor Unite ale Moldovei și Munteniei, Alexandru Ioan Cuza (1820-1873), a avut și el, într-o perioadă de timp, o mare iubire, pe Maria Obrenovici. Aceasta era văduva principelui sârb Milos Obrenovici, provenea din familia latifundiarului antiunionist Lascăr Catargiu, și l-a atras pe Cuza ca o tânără văduvă de 25 de ani, frumoasă și feminină, pusă pe aventuri și distracție. A devenit și mai apropiată de Cuza, după ce i-a dăruit doi fii, pe care domnitorul i-a recunoscut și înfiat. Sfârșitul lui Al. I. Cuza la numai 53 de ani a pus capăt acestei idile.
3. Marele nostru poet, Mihai Eminescu (1850-1889) a iubit și el cu pasiune o năsăudeancă, pe Veronica Micle (1850-1889), cu care s-au cunoscut la Viena, în 1872. Ea era căsătorită cu profesorul universitar din Iași, Ștefan Micle, cu 30 de ani mai în vârstă, și avea cu acesta doi copii. Relația intimă dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle datează, după unii din 1874, după alții din 1876, și a intrat într-o fază nouă după 1879 când Ștefan Micle moare. Deși au avut gânduri de căsătorie, și probabil un copil, născut mort, relațiile dintre ei au cunoscut apropieri și despărțiri dramatice, pâna la sfârșitul vieții lor, petrecut în același an, la 15 iunie și 4 aug.1889.

   Așadar, „cinstite și iubite cetitoriule”, de cumva „ai vreme și cu cetitul cărților”, nu pregeta a „face iscusită zăbavă” asupra acestor „povești”, pentru că nu o să regreți, ba dimpotrivă, poate găsești similitudini cu propria ta poveste petrecută într-un anumit moment al vieții tale, și asta, în mod sigur o să-ți dea o stare de bine, te va ajuta să străbați mai ușor aceste „vremuri de restriște”.