Pr. Vasile Beni: Cum ar trebui să ne pregătim pentru sărbătoarea Crăciunului

   Textul Evangheliei la Duminica a 28-a după Rusalii: „ Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți; și a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemați: Veniți, că, iată, toate sunt gata! Și au început toți, câte unul, să-și ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor și trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Și altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni. Și, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieși îndată în piețele și ulițele cetății, și pe săraci și pe neputincioși, și pe orbi și pe șchiopi adu-i aici. Și slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, și tot mai este loc. Și a zis stăpânul către slujitor: Ieși la drumuri și la garduri și silește-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea (Luca 14, 16-24).

Dragii noştri credincioşi!

Cu ajutorul bunului Dumnezeu ne apropiem încet de cea mai frumoasă sărbătoare care ne duce cu gândul la casa părintească şi pe uliţa copilăriei şi anume sărbătoarea Crăciunului.

Din viaţa de zi cu zi observăm că viaţa fiecăruia dintre noi este legată de evenimente mai importante sau mai puţin importante. Iar când în viaţa noastră apare un eveniment important, cum ar fi naşterea unui copil, botezul, căsătoria, ba chiar şi un examen, căutăm să ne pregătim cu lux de amănunte pentru ca totul să decurgă bine şi frumos.

Evanghelia de astăzi ne vorbeşte despre Cina cea Mare, pe care Stăpânul, care este Dumnezeu, a pregătit-o chemându-i: „Veniţi, că, iată, toate sunt gata!” Însă aceştia au refuzat ridicând diferite pretexte.

Şi noi de multe ori ignorăm invitaţia lui Dumnezeu, nu-i dăm atenţie, ţinem atât de mult la bunurile noastre trecătoare încât le luăm drept scuze pentru a răspunde invitaţiei la mântuire. Toţi cei care au refuzat din Evanghelie, dar şi din zilele noastre, cred că de multe ori nu ştim să facem diferenţa între ceea ce este urgent şi important.

Exemplu: vizitarea părinţilor uneori nu e urgentă, dar este foarte importantă; să avem grijă de sănătatea noastră, nu e urgent, dar este foarte important; rostirea rugăciunilor nu e neapărat urgentă, dar este foarte important să ne rugăm dimineaţa şi seara.

Şi atunci, cum ar trebui să ne pregătim pentru Crăciun?

Dacă din punct de vedere material căutăm să nu ne lipsească nimic nouă şi celor dragi, din punct de vedere spiritual cel puţin două lucruri ar trebui să facem în această perioadă: Spovedania şi Împărtăşania.

Alexandru Schnemann zicea că „fiecare sărbătoare ne cheamă spre ceva diferit, spre un alt mod de viaţă, spre vederea luminii duhovniceşti”.

1.Spovedania. Cunoaştem că Sfintele Taine sunt lucrări văzute prin care în chip nevăzut se revarsă harul lui Dumnezeu. Spovedania (Pocăinţa sau Mărturisirea) este Sfânta Taină prin care credinciosul, mărturisindu-se în faţa preotului duhovnic şi primind dezlegare de la aceasta, primeşte, prin puterea Duhului Sfânt, iertarea păcatelor mărturisite. Iar pentru ca o spovedanie să fie bine primită trebuie să fie sinceră, să fie completă, secretă, cu părere de rău şi nu în ultimul rând cu făgăduinţă de îndreptare.

Care sunt beneficiile spovedaniei. În primul rând ne aduce pacea cu Dumnezeu, pentru că, prin păcat, omul se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu, dar mărturisindu-se, poate zice cu psalmistul David „Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta…..că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu este înaintea Ta pururea” (ps. 50).

Spovedania ne aduce apoi pacea cu aproapele, pentru că în fiecare zi ne greşim unul altuia – în familie, în societate sau la locul de muncă – şi uneori am vrea să reproşăm sau poate chiar să ne răzbunăm pentru răul pe care ni l-a făcut aproapele nostru, dar ne aducem aminte că de dimineaţă sau peste zi am rostit rugăciunea „Tatăl nostru” şi l-am rugat pe Dumnezeu să ne ierte păcatele noastre, precum şi noi iertăm celor ce ne greşesc.

 Şi nu în ultimul rând, spovedania ne aduce pacea cu noi înşine, pentru că avem pe suflet de multe ori o greutate, o nemulţumire prin care am greşit sau păcătuit înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, dar mărturisindu-ne devenim eliberaţi de povara păcatului.

2. Împărtăşania (Sfânta Cuminecătură  sau dumnezeiasca Euharistie) este Sfânta Taină prin care sub chipul pâinii şi al vinului sfinţite, credinciosul se împărtăşeşte cu însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci.

 În Taina Sfintei Împărtăşanii, Hristos se jertfeşte, se află, ni se dă şi ne spune: „că cel ce mănâncă Trupul meu şi bea Sângele Meu petrece întru Mine şi Eu întru El”.

Dacă acesta este primul mod de împărtăşire, să nu uităm că mai sunt şi alte mijloace prin care ne putem împărtăşi:

 a. Prin rugăciune  - „Doamne Iisuse Hristoase, Fiule a lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul!”. Iar pe această cale ne putem împărtăşi de mai multe ori pe zi, ori de câte ori rostim o rugăciune.

b. Prin împlinirea poruncilor, pentru că, aşa cum Sfântul Maxim Mărturisitorul zice: „Hristos stă ascuns în poruncile Sale”. Mântuitorul a spus să postim, dar ne-a şi arătat cum să postim. Ne-a învăţat şi cum putem să facem fapte bune: să primim pe cel străin, să adăpăm pe cel însetat, să hrănim pe cel flămând, să cercetăm pe cei închişi şi să-i iertăm pe cei ce ne greşesc.

c. Prin auz. Apostolul spune clar: „Credinţa vine prin auz”. Dacă mergem la Biserică, auzim cuvântul lui Dumnezeu, apostolul, predica, cântările, Evanghelia, care ne îndeamnă să fim mai buni.

 d. Prin miride, a părticelelor ce se scot pentru noi, la Sfânta Liturghie. Şi fiecare părticică ce se scoate reprezintă faţa acelui suflet. Aceste părticele se sfinţesc la Sfânta Epicleză, prin invocarea Duhului Sfânt şi, la sfârşitul slujbei, se toarnă în potir pentru a se împărtăşi, iar preotul se roagă zicând: „ Spală Doamne păcatele celor ce s-au pomenit aici cu Scump Sângele Tău”.

Artiştii, pictorii, compozitorii, conducătorii au arătat frumuseţea şi puterea sfintei Împărtăşanii:

- Napoleon I, întrebat fiind care a fost cea mai frumoasă zi din viaţa lui, a răspuns: „ ziua în care m-am cuminecat”.

- Mozart- în Sfânta Liturghie a preaslăvit Sfânta Împărtăşanie;

- Leonardo Da Vinci – a pictat Cina cea de Taină;

- Sobieski – înainte de războiul cu turcii i-a îndemnat pe ostaşi să se cuminece.

 În concluzia acestei predici am putea spune cu părintele Arsenie Boca: „Nu trebuie să ne împărtăşim pentru că se apropie Crăciunul sau Paştile, ci ca să fim mereu cu Hristos”. Amin!
Pr. Vasile Beni