Pr. Vasile Beni: Dumnezeu coboară între oameni şi îi suie la Sine pe scara Sfintei Liturghii

        Textul evangheliei la duminica a 28-a după Rusalii: „Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; şi a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că, iată, toate sunt gata! Şi au început toţi, câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci şi pe neputincioşi, şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici. Şi slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slujitor: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea” (Luca 14, 16-24).

Dragii noştri credincioşi!

      Se apropie încet, încet, sărbătoarea Crăciunului, iar textul evangheliei din Duminica a 28-a de după Rusalii ne transmite, în rezonanţa liturgică a pregătirii pentru marele praznic al Naşterii Domnului, un mesaj ce are în prim plan apropierea noastră de Dumnezeu. O apropiere definită ca o invitaţie - mereu valabilă – pentru a participa la Sfânta Liturghie, așa cum porunca a patra dumnezeiască ne îndeamnă: ,,Adu-ți aminte de ziua Domnului și-o cinstește pe ea” sau de prima poruncă bisericească care ne sfătuieşte ,,Să ascultăm cu evlavie sfânta Liturghie în duminici și sărbători”.                    

        Ce este sfânta Liturghie. Sfânta Liturghie este cea mai importantă slujbă a Bisericii Ortodoxe. Este centrul şi temelia cultului creştin ortodox. Sfânta Liturghie este actualizarea vieţii pământeşti a Mântuitorului Iisus Hristos de la Întrupare, Înălţarea Sa la cer şi până la Pogorârea Sfântului Duh. Sfânta Liturghie actualizează întreaga istorie a mântuirii noastre prin Iisus Hristos.

         Ce se petrece în timpul sfintei Liturghii. La fiecare Liturghie, Duhul Sfânt actualizează, face prezentă pentru fiecare credincios în parte-întreaga viață a Mântuitorului. În timpul sfintei Liturghii, Hristos este preot, jertfă și altar, dar și primitor: „pentru că Tu ești cel ce aduci și cel ce Te aduci”. La fiecare sfântă Liturghie, cerul se coboară pe pământ, „noi cari pe heruvimi cu taină închipuim”, pentru ca să participe la prefacerea pâinii și a vinului.                                                                                                 

   Săvârșirea sfintei Liturghii are ca obiect- prefacerea pâinii și a vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului, iar ca scop-sfințirea credincioșilor și iertarea păcatelor.   În timpul sfintei Liturghii, Iisus moare în chip tainic, dându-şi viaţa pentru noi şi oferă Tatălui ceresc Sângele Său pentru mântuirea noastră, a celor care ne aflăm de faţă şi care suntem pomeniţi la sfânta Proscomidie.                                                              

            Darurile pe care le primim atunci când participăm la sfânta Liturghie. Sunt nenumărate, mă opresc doar la câteva:

    Participarea noastră la Sfânta Liturghie este participarea noastră la toate momentele vieţii pământeşti a Mântuitorului. La fiecare Sfântă Liturghie, noi împreună cu El ne naştem, îm­preună cu El ne răstignim, împreună cu El murim pe cruce şi ne îngropăm, dar şi împreună cu El înviem şi ne înălţăm la cer de-a dreapta Tatălui.

    Sfânta Liturghie este aceeaşi Cină din Emaus, în cadrul căreia, la împărtăşanie, Hristos se face cu­noscut ucenicilor Luca şi Cleopa. „Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea şi după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. Atunci li
s-au deschis ochii şi L-au cunoscut” (Luca 24, 30-31).

      La Sfânta Liturghie noi stăm cu Hristos la masă, cinăm împreună cu El în Împărăţia lui Dumnezeu. Este şi motivul pentru care, nu întâmplător, Sfânta Liturghie începe cu cuvintele: „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor”.  Ce demnitate, ce onoare să stai cu Hristos la aceeaşi masă şi să-L ai ca oaspete sau să fii oaspetele Lui!

        La  sfânta Liturghie ne rugăm pentru cei vii dar și pentru cei morți, pentru cei prezenți, dar și pentru cei care nu pot participa, îi mulțumim pentru binefacerile pe care le știm, dar și pe care nu le știm.                       

      La sfânta Liturghie ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului: „Cel ce mănâncă Trupul Meu petrece întru Mine și Eu întru el”, dar ne împărtășim și de cuvântul lui Dumnezeu. „Fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-L păzesc pe el”.                                       

      Și tot la sfânta Liturghie ne împărtășim prin Miride - care sunt fârâmituri mici de pâine care se așează de-a dreapta și de-a stânga sfântului Agneț pe sfântul disc pomenindu-se vii și morții, iar după împărtășanie aceste fârâmituri se toarnă în potir pentru ca cei pomeniți, cei vii dar și cei morți să se cuminece și ei cu Trupul și Sângele Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii.

      Apropiindu-mă de încheiere, m-aș opri la frumoasa rugăciune a amvonului, care este o rugăciune de mulțumire, dar și de cerere și în care spunem: ,,Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzeşte; sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta şi nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruieşte, bisericilor Tale, preoţilor,  și la tot poporul Tău. Că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de Sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

          Pr. Vasile Beni